O echipa de profesionisti istorici si filologi, sub indrumarea
conferentiarului universitar, doctor in istorie Mariana S. TARANU(marianastaranu.blogspot.md)
este dispusa ca impreuna sa aducem un omagiu
locurilor in care v-ati nascut si a oamenilor care le-au cinstit
si vine cu oferta de a cerceta si a scrie istoria
localitatii de bastina (pe baza materialelor de arhiva, a interviurilor,
literaturii de specialitate, dar si a surselor orale).
Pentru
informatii suplimentare contactati:
· Numarul de telefon: +37379477895
Model
SATUL CIMISENI, RAIONUL CRIULENI
CUPRINS
INTRODUCERE
I. MOSIA SI POPULATIA SATULUI CIMISENI
II. ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA
III. DEZVOLTAREA INVATAMANTULUI
IV. VIATA RELIGIOASA
V. MOBILIZAREA FORTATA A CIMISENENILOR IN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
VI. REPRESIILE SI DEPORTARILE - FORME ALE TERORII SOVIETICE
VII. FOAMETEA ORGANIZATA
VIII. EVOLUTIA VIETII ECONOMICE
IX. OCROTIREA SANATATII
X. CIMISENENII IN RAZBOIUL DE LA NISTRU
INCHEIERE
MOSIA SI POPULATIA SATULUI CIMISENI
Conform informaţiilor la care
am avut acces pentru prima dată au fost atestate documentar teritoriile pe care s-a dezvoltat mai
târziu satul Cimişeni[1]
la 15 iulie 1660, când conform spuselor lui Rodu Rossetti, stăpân peste
pământuri era Gheorghe Ursachi[2].
Se pare că la mijlocul secolului al XVII-lea se crease o mică aşezare umană,
formată din câteva case, care iniţial purta numele de Ciumeşeni sau Ciumeşani. Ceva
mai târziu, în 1676, Axana fiica lui Mardas, îi dăruieşte lui Andrei Mihuleţ,
pârcălab de Orhei, partea ei din moşia Ciumişeni.
Pe baza respectivului act deducem, că partea de moşie în posesia căreea se afla
Axana iniţial aparţinuse unui oarecare Nuvar Chihaie. În 1676 prin bunăvoinţa
Axanei trece în posesia lui Andrei Mihuleţ, pârcălab de Orhei.
În ultimii ani ai sec. al XVIII-lea,
moşia Ciumeşeni reapare în actele de
la curtea domnească. Pe baza unuia dintre ele deducem că între timp proprietar
al moşiei devenise banul Costache Sturza. La 5
februarie 1788, Domnul Moldovei confirmă hotarele stabilite anterior între
moşia în proprietatea căreia se afla banul Constantin Sturza şi cea a
vornicului Teodor Balş. Asemenea acte, prin care o parte a terenurilor ce
aparţineau unui proprietar era vândută/dată în posesia altuia sunt ceva firesc.
Cert este că la 1834 Gavriliţă Costache, vornicul cel mare, deţinea la moartea
sa întreaga moşie a satului Ciumeşeni[3].
Ulterior, neclar rămâne mecanismul prin care către anul 1869 moşia satului a
devenit proprietatea lui Carabet Anuş.
Printre cei mai mari
proprietari se mai cunosc: Ion Scutelnic, Vasile Scopovschi şi Serghei
Korsakov.
În ultimul deceniu al sec. al XIX-lea,
pământurile localităţii se aflau în posesia a trei proprietari funciari, după
cum urmează:
moşia Ciocârlan, proprietar
El. Iaroşevici;
moşia Ciocârlan, proprietar E.
Ianovskaia;
moşia Valea Recei, proprietar
Eugenia Korsakova[4].
Reforma agrară, realizată în
primii ani după Marea Unire, a avut drept scop împroprietărirea locuitorilor de
la sate. Terenul cu care au fost împroprietăriţi locuitorii din satul Cimişeni, împreună cu cei din Vadul-lui-Vodă,
Bălăbăneşti, Togatin, Zagaidaca şi Buga a format o regiune cu loturi indicate
de împroprietărire. În total, au fost expropriate 3 848 ha de pământ. Prin
hotărârea Comisiei Judeţene, în satul Cimişeni au fost recunoscuţi cu drept de
proprietate 212 locuitori trecuţi în tabloul principal şi 26 locuitori trecuţi
în tabloul suplimentar, în total 238 locuitori care au pământ propriu. Şcolii i
s-a rezervat un lot de şase hectare.
Locuitorii satului Cimişeni au
fost împroprietăriţi cu 907 ha 500 m.p., după cum urmează:
- din
moşia „Valea Recea” (fost proprietar E. Korsakova) – 255 ha 8600 m.p.
- din
moşia „Ciocârnal” (fost proprietar E. Ionovskaia) – 355 ha 8900 m.p.
- din moşia
„Ciocârlan” (fost proprietar E. Iaroşevici) – 301 ha 1300 m.p.
- din
moşia Bisericii Cimişeni – 14 ha 1700 m.p.
Din totalul de 907 ha 500 m.p.
– 232 ha 6000 m.p. constituia imaşul, iar restul (674 ha 4500 m.p.) era pământ
arabil. La imaş a pretins şi a primit câte o cotă fiecare locuitor[5].
Preotul Gh. Roşca a renunţat la pământ motivând că îi este suficient pământul
de care dispune[6].
Locuitorii satului au primit
pământ şi în localităţile învecinate: Cobusca, Mereni, Salcia şi Botnăreşti
judeţul Tighina. Deopotrivă şi unii locuitori ai satelor respective deţineau
pământuri pe moşia satului Comișeni – în total 48 ha[7].
Către 1942, teritoriul satului
includea 2889 ha, dintre care vetrei satului îi erau rezervare 103 ha.
Terenurile agricole constituiau 2267 ha, păşunile – 305 ha, plantaţiile de
viţă-de-vie – 123 ha, drumurile şi apele – 46 ha[8].
În ceea ce priveşte
distribuirea păşunilor (1940), apoi acestea se rezumă la:
Nr.
d/o
|
Denumirea moşiei
|
Păşune
|
Fâneţe
|
Lucernă
|
Umbrare
|
Pepinieră
|
1
|
Ciocârlanu (propr. E. Iaroşevici)
|
66 ha
|
||||
2
|
Ciocârlanu (propr. E. Ionovskaia)
|
73 ha
|
||||
3
|
Valea Recea
|
74 ha
|
½ ha
|
|||
4
|
Şes
|
7 ha
|
4 ha
|
1 ha
|
4 ha[9]
|
La momentul creării
gospodăriilor colective în localitate a avut loc o desproprietărire a
gospodăriilor ţărăneşti individuale. Fiecare familie a fost impusă să dea
gratuit în colhoz proprietăţile funciare pe care le deţineau. Statul sovietic
permiţându-le să se folosească doar de loturile de pe lângă casă şi unele mai
mici din preajmă – atât ca să-şi asigure minimum de existență. Gospodăria
colectivă din sat dispunea de 2427 ha de pământ[10].
Actualmente moşia totală a satului constutuie în jur de 3305 ha de pământ.
Conform Dicţionarului
Statistic al Republicii Moldova întocmit în baza Recensământului din 1989
suprafaţa totală a terenurilor agricole predestinate sectorului obştesc
constituia 2170 ha, inclusiv: teren arabil – 1837 ha, vii – 99 ha, livezi – 90
ha. În timp ce terenurile agricole din sectorul individual reprezentau 135 ha.[11].
Primele date la care am avut
acces ce vizează numărul locuitorilor
din localitate se referă la anul 1868 când se atestă 68 de familii şi şapte
burlaci. Graţie sporului natural, îmbunătăţirii condiţiilor de trai şi
tradiţiei se constată o creştere anuală a acestora.
Propunem mai jos un şir de
informaţii care elucidează sporul natural al populaţiei din localitatea
Cimişeni.
Nr.
d./o.
|
Anul
|
Numărul total
|
Femei
|
Bărbaţi
|
Note
|
|
|
1868[12]
|
68 familii şi şapte burlaci
|
|||
|
|
1870[13]
|
347
|
336
|
||
|
|
1871[14]
|
235
|
264
|
66 case de locuit
|
|
|
|
1875[15]
|
293
|
309
|
||
|
|
1895[16]
|
403
|
412
|
103 case de locuit
|
|
|
|
1915[17]
|
455
|
518
|
||
|
|
1922[18]
|
400 capi de familie
|
|||
|
|
1927[19]
|
1264
|
342 gospodării[20]
|
||
|
|
1941[21]
|
1755
|
436 capi de familie
|
||
|
|
1942[22]
|
1750
|
493 – capi de familie[24]
|
||
|
|
1943[25]
|
613
|
914
|
||
|
|
1967[26]
|
2300
|
|||
|
|
1981
|
3000
|
|||
|
|
1997
|
3115
|
|||
|
|
2004
|
2868[27]
|
|||
|
|
2009
|
2212[28]
|
Din cauza condiţiilor nesatisfăcătoare
de trai, care nu corespundeau așteptărilor locuitorilor, unii cimișeneni
încercau trece cu traiul în alte regiuni. Un caz elocvent s-a înregistrat în
1897, când un grup de săteni au solicitat permisiunea guvernatorului Basarabiei
de a se strămuta în orăşelul Samarcu, judeţul Albasarsk, regiunea Akmalinsk:
Excelenţei Sale
domnului gubernator al Basarabiei
Locuitorii: Constantin Ursu, Ştefan Ştelenco,
Ion Ursu, Onisim Russu, Fiodor Ursu,
Ion
Draguţan, Gheorghe Pungă, Alexandru Nacu
şi Alexandru Gaidău din satul Cimişeni, volostea
Mereni, judeţul Chişinău.
Cerere[29]
Dorim să ne strămutăm în orăşelul Samarcu, judeţul Albasarsk, regiunea
Akmalinsk (n.a. azi regiunea Akmolinsk din Nordul
Kazahstanului), deaceea mizăm pe
dispoziţia Excelenţei Voastei de a fi aprovizionaţi cu cele necesare până în
orăşelul Samarcu. Am dori să ne stabilim începând cu 4 septembrie 1897[30].
Solicitanţilor de a pleca le-a
fost respinsă cererea.
În a doua jumătate a sec. al XIX-lea
în localitatea Cimişeni erau în jur de 150 case de locuit. Conform surselor
timpului, în 1870 erau înregistrate 108 locuinţe, iar cinci ani mai târziu
numărul acestora ajunsese la 143[31].
Dacă în 1934 în sat erau 324 case de locuit[32],
apoi în 1943 în Cimişeni erau ridicate 458 case[33].
Conform
datelor recensământului din anul 2004, populaţia satului constituie 2868 de locuitori,
49.20% fiind bărbaţi, iar 50.80% femei[34].
Structura etnică a populaţiei satului denotă că: 99.30% - sunt
moldoveni/români, 0.17% - ucraineni, 0.45% - ruşi, 0.03% - bulgari și 0.03% -
polonezi.
În localitatea Cimişeni au fost înregistrate 889 de gospodării la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 2868 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3,2 persoane. Gospodăriile casnice erau distribuite, în dependenţă de numărul de persoane ce le alcătuiesc, în felul următor: 17.44% - 1 persoană, 18.34% - 2 persoane, 18.90% - 3 persoane, 24.63% - 4 persoane, 13.05% - 5 persoane, 7.65% - 6 şi mai multe persoane.
În localitatea Cimişeni au fost înregistrate 889 de gospodării la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 2868 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3,2 persoane. Gospodăriile casnice erau distribuite, în dependenţă de numărul de persoane ce le alcătuiesc, în felul următor: 17.44% - 1 persoană, 18.34% - 2 persoane, 18.90% - 3 persoane, 24.63% - 4 persoane, 13.05% - 5 persoane, 7.65% - 6 şi mai multe persoane.
D o c u m e n t e
1676 martie 23.
Zapisul Acsanei, fata lui Mordas, dăruește lui
Andreia Mihulețu, părcălab de Orhei, partea ei din Criuleni[35]
Adecă eu Acsana fata lui Mordas nepoata lui Roman
den sat de Crivuleani și cu ficioru mieu cu Platon, și eu Prodan nepotul
Ascanei ficiorul lui Simion, strănepotul lui Roman mărturisam noi cu acest
adevărat zapis al nostru cum noi de bună voe noastră de nime săliți și nici
asupriți, am datu și am dăruit anoastră direaptă ocină și moșie ce să va alege
parte lui Roman din satu Crivuleani din varta satului și din câmpu și din
pomete și dintrapă undeva fi vadu de moară și loc de ...[36]
și din tot locul cu tot vinitul, aciastă parte o am dat și am dăruit dumisali
lui Andrei Mihulețu părcălabului de Orheiu pentru sufletul părinților noștri și
pentru sufletul lui Roman a moșului nostru, ca săi hie dumisali direaptă ocină
și moșie și danie dela noi în veaci, și cuconilor dumisali și nepoților și
strenepoțior, și aciastă danie cari o am dat au fost denainte a mulți oameni
buni anume Zlotie vătavul, și dinainte lui Iordachie vornicului de Izbiște și a
Lupului Ciupag vatavului, și a lui Vlase den Cotelnici și denainte Crețului
văt. den Crivuleani și a lui Maftei di acolo și a lui Costin și a lui Nuvar
chihaie de Ciumeșeni și a lui Mirăuț Danul infbașa din Ohrincea și
a lui Donosăe de Tărbujeani și denainte a mulți oameni buni cari sau prilejit acolo și să aibă dumnialui aș face și dires
domnescu despre acest zapis al nostru. Și pentru credință neam pus și degitele
și asești oameni buni, și eu Ion diaconul am scris.
Let 7183
mart 23
+Ascana, +Platon, +Platon, +Zloti vat., +Iordache vat., +Lupul vat.,
+Costin ot Dae, +Donos, +Valsie ot Furceni, Vlasie iscăl.
(Original
hârtie).
1798, Februarie 5.
Divanul întărește prin
hotărîrea sa învoiala intervenită între banul Costache Strurza proprietarul
moșiei Ciumeșenii și biv vel
vornicul Teodor Balș proprietarul moșiei Păduchenii ce este într-un trup cu
Tohantinul privitoare la hotarul dintre moșiile lor. (Original)[37]
După jalubă ce-au dat
duml. banul Costache Sturze asupra dums. Theodor Balș biv vel vornic cu arătare
că moșie dums. Ciumeșenii dela țînut Orheiului s-ar fi înpresurând de duml.
vornicul cu moșie Păduchenii ci esti într-un hotar cu Tohatinul și au cerșit ca
după o mărturie în chip de hotarnică din anii 7208, mart 27 iscălită de un Ion
Leca căpitan i de un Vasile vornicel nemesnic ot Davida să i se îndrepteze hotarul despre moșie
dums.vor., prin care se cuprind hotarăle a câteva moșii și între altele arată
și pentru hotarul moșiei Ciumișenii că se începe din
Fântâna lui Studenschi care se hotărăște
cu hotarul Păduchenilor (de unde este și pricina acum între duml. banul și
între duml. vor.) prepuind duml. banul că ar fost ace fântână a lui Studenschi
unde sînt niște ceșmele pe hotarul dums. vor. S-au înfățoșat la Divan înnaintea
noastră amândoo părțile vechil fiind și deplin răspunzătoriu la giudecată din
partea dums. banului omul dums. Gavril Jerdan, undea văzindu-se și ace mărturie
mai sus zisă pe care au arătat-o vechilul dums. banului și înpotrivă răspunzând
duml. vor că ar fi neadevărată și că de fântâna lui Studenschi nu s-ar fi
pomenit niciodată să fi fost hotar despărțitoriu între moșie dums. și între Ciumișeni
și că de au și fost vreao fântână cu acest nume, n-au fost acolo undea sînt
ceșmelile. După cercetarea ce s-au făcut de cătră giudecată acei mărturie nu
s-au putut pune nici un temeaiu asupra ei, fiind făr nici o încredințare și mai
vânjos că la ace cercetare ce arată acei iscăliți printr-însa nimine din
stăpânii moșiilor n-au fost, nici după scrisori nu este făcută, care la urmă
cât pentru acele ceșmele ci le prepune a fi unde ar fi fost Fântâna lui
Studenschi nici vechil dums. banului n-au mai tăgăduit, ci su mărturisit însuș
că sint pe moșie dums. vornicului. Apoi fiicd că duml. vornicul au arătat un
ispisos vechiu dele domnul Vasile Vvod din anii 7158, iulie 28 cuprinzătoriu
înpregiur pe hotarul moșieiTohatinul prin carele se arată anume sămnile părții
moșiei Tohatinului care dela un loc se agiunge
și cu Ciumișenii, adică dela un stâlpu de piatră ce-l numește
Stâlpul Fărlii, drumul spre apus păn înpotriva Movilei Hrubeștii într-o
beșicură lângă drum la un stâlp de piatră. De-aicii la vale pân în muche la
altă piatră. Deacii muchea la deal pân în podiș într-o beșicură asupra
Ciocârlanului la piatră. De acolea pân la Piatra bătrână ce-i scrie cruce
într-însa, care la această piatră au arătat amândoo părțile că este colțul
Tohatinului, adică la ace cu cruce, din care sămne au arătat dum. vor. că
Stâlpul Fârlii, beșitură dinpotriva Movilei Hrubeștei, beșitura asupra
Ciocârlanului, piatra ace bătrână cu cruce sînt și acum știute și cunoscute și
prin aceste și stăpânește, care sămne nici vechil dums. banului nu le-au
tăgăduit și înprotiva ispisocului acestue mai mult n-au pricinuit, ci mai
vârtos au răspuns că și duml. banul este priimit și mulțămit se stăpânească
duml. vornicul după semnile acestea.
Drept aceae, de vreme ce
amândoo părțile s-au mulțămit ca după sămnile ispisocului acestue a domnului
Vasile Vvod să urmeze stăpânire între aceste moșii și altă pricină mai mult
n-au rămas, asemine dar și dela giudecată s-au hotărât ca duml. vornicul
Theodor Balș să-ș stăpânescă moșie Tohatinul de către Ciumeșeni
întocma prin acelaș sămne a ispisocului
ce s-au zis mai sus și nici o parte, nici alta mai mult să nu să întindă cu
stăpânirea, dându-se dela Divan dums. vornicului și această carte de giudecată
și asămine s-au dat și dums. banului Costachi Sturze.
1798,
fev. 5.
Canta vel logft Constantin Grecean vel logoft
Constantin Balș vel vornic Alexandru
[Ianculeu] vel vornic
Vasile Costache vel vornic
(indescifrabil) vel vornic
S-au trecut în condică
Matei condicar
Colecția d-lui Anatolie Iaroșevici din Vadul lui Vodă, jud. Lăpușna
Act de vînzare-cumpărare
Astăzi, 1 februarie 1942, între Gheorghe Giosan şi Panteleimon Băţcu din
comuna Cimişeni a intervenit următorul act de vânzare-cumpărare:
- Eu, Gheorghe Giosan am vândut Dlui
Panteleimon Băţcu din această comună, un teren loc de casă, proprietatea
subsemnatului, provenit din moştenire în suprafaţă de 300 stânjeni pătraţi
cu următoarele vecinătăţi: la răsărit cu Alexandru Băţcu, la apus – cu
Roman Costiuc, la miază-zi cu Părtache Băţcu şi cu Ion Nistreanu şi la
miază-noapte cu Costache Corcodel.
- Preţul acestei vânzări-cumpărări este
de 1000 lei[38].
Act de vânzare
Subsemnatul Alexei Constantin Dicuseară, din comuna Cimişeni, judeţul Lăpuşna,
vinde în veci şi irevocabil locuitorului
Vasile Ion Golovei, din comuna Cimişeni, Judeţul Lăpuşna suprafaţa de 620 metri
pătraţi de teren loc de casă situat în vatra satului Cimişeni care are
următoarele vecinătăţi: la răsărit cu locuitorul Ion Tomacu, la miază-zi cu
locuitorul Ion Băţcu, la apus cu Vasile Custiuc şi la miază-noapte cu Ion
Scutelnicu.
Acest pământ subsemnatul îl
stăpânesc cu moştenire de la defunctul meu tată Constantin Dicuseară.
Preţul vânzării este de lei 10000 lei care subsemnatul i-am primit acum la
facerea prezentului act de vânzare provizori.
Alexei Decuseară semnează.
Vasile Golovei prin punere de
deget, deoarece nu ştia carte[39].
[1] În anul 1981 un grup de cercetători de la Academia de Ştiinţe a RSSM au
efectuat săpături arheologice pe moşia satului Cimişeni şi au descoperit două
movile funerare. Acestea se încadrează cronologic în perioada eneolotică şi
epoca bronzului.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că
mormintele aparţin unor triburi nomade, în cazul dat considerând că erau sarmaţi
(În lucrările de specialitate sarmaţii sunt descrişi ca un popor războinic,
buni călăreţi şi buni arcaşi). Pe baza inventarului descoperit: ulcioare,
mărgele din sâmburi etc. așezarea a fost datată cu sec. I-II e.n. (S. M.
Agulnikov, V.S.Beilekci, Arheologhiceskie issledovania na verhne-pugacenskom
massive în Moldanskoe Podnestrovie v
pervobytnuiu epahu, Kishiniov, Ştiinţa, 1987, pag. 79-86).
[2] Rossetti R., Pământul, sătenii şi stăpânii în Moldova, Tomul I, De la origini
până la 1834, Bucureşti, 1907, pag. 246.
[3] Ibidem, pag. 246-247.
[4] ANRM, F. 110, Inv. 1,
dos. 1995, f. 44 verso.
[5] Ibidem, ff. 33-34.
[6] ANRM, F. 110, Inv.
1855, dos. 110 verso.
[7] ANRM, F. 339, Inv. 1,
dos. 11663, f. 10.
[8] Ibidem, f. 9 verso.
[9] ANRM, F. 1793, Inv.
1, dos. 537, f. 7 verso.
[10] ANRM, F. 3257, Inv. 4, dos. 13, f. 24.
[12]ANRM, F. 8, Inv. 1, dos. 891, f. 18 verso.
[13] Egunov A. N., Bessarabskaia gubernia v 1870-1875 godah,
Pereceni naselionnyh mest, Kishiniov, 1979, p. 31
[14] ANRM, F. 208, Inv.
12, dos. 62, f. 5 verso.
[15] Egunov A. N., Op. cit., p. 31.
[16] ANRM, F. 208, Inv. 4,
dos. 100, f. 14 verso.
[18] ANRM, F. 339, Inv. 1,
dos. 11623, f. 5.
[19] Anuarul României pentru comerţ, industrie, meserii
şi agricultură,
Bucureşti, 1925-1926, Bucureşti, 1927, p. 2290.
[20] ANRM, F. 339, Inv. 1,
dos. 6170, f. 10.
[21] Ibidem, dos. 6221, f.
1.
[22] Ibidem, dos. 11663,
f. 72.
[23] Ibidem, dos. 2562, f.
69.
[24] Ibidem, dos. 11673,
f. 1-5.
[25] Ibidem, dos. 11663,
f. 51.
[26] Biruitorul, 1981, 21
februarie.
[27] Biroul Naţional de Statistică a Republicii Moldova
[29] Textul cererii a fost
scris în limba rusă.
[30] ANRM, F. 329, Inv. 3,
dos. 562, f. 1.
[31] Egunov A. N., Op.
cit., p. 31.
[32] ANRM, F. 339, Inv. 1,
dos. 11663, ff. 51-51 verso.
[33] Ibidem, dos. 3160, f.
136.
[34] Biroul Naţional de Statistică a Republicii Moldova
[35][35] Documente basarabene, XVI, Zapise,
(1657-1864), Chișinău,
Cartea Românească, 1933, pag. 13-14.
[36] Loc deteriorat în
original.
[37] Documente privitoare la târgul și ținutul Lăpușnei, Publicație de Aurel V. Sava, București,
pag. 257-258.
[38] ANRM, F. 339, Inv. 1,
dos. 11645, f. 36.
ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA
Din punct de vedere administrativ până în 1812, localitatea Cimişeni era condusă în conformitate cu
Legislaţia Ţării Moldovei. În această privinţă existau patru trepte
principale. Conducător suprem al comunei era considerat însuşi Domnul Moldovei.
Toate problemele de judecată, de miluire, de pedepsire penală sau cele funciare
se hotărau numai de Domnul Moldovei. Cea de a doua treaptă o constituia
Pârcălabul Judeţean – sistemul de conducere ţinutal. Domnul numea pârcălabi de
judeţ, care urmăreau executarea legilor ţării pe teritoriul judeţului. De
asemenea, locuitorii satului se subordonau Conducerii de Ocol, în fruntea
acestei unităţi administrative fiind ocolaşul. Ocolaşul era numit în această
funcţie de către pârcălab. Satul se mai supunea administraţiei locale în
persoana vornicului, care rezolva toate problemele de ordin local. Vornicul era
unul dintre cei mai buni gospodari din sat, de obicei cărturar, care informa
sătenii despre documentele adoptate de Domnul Moldovei, lua măsuri
administrative. La colectarea impozitelor vornicul era ajutat de pârgari.
În sat mai exista şi aşa-numita „judecata bătrânilor”.
Oamenii în etate, gospodarii stimaţi se adunau şi aplanau eventualele
conflicte. În cazuri extreme se recurgea la jurământul pe Sfânta Evanghelie.
Anexând
în 1812 Basarabia, ţarul rus Alexandru I a aplicat la administrarea acesteia
principiile de conducere elaborate în condiţiile istorice ale Moldovei feudale.
Regulamentul din 1812 oferea populaţiei o largă posibilitate de a participa la
administrarea ţinutului. Autorităţile ruseşti asigurau doar controlul asupra
conducerii generale, fără a interveni în problemele de ordin intern. Una dintre
trăsăturile specifice ale perioadei menţionate consta în faptul că
administraţia era supusă în întregime conform legilor şi tradiţiilor locale.
În foarte scurt timp, începând cu 1828, autonomia
Basarabiei este limitată: au fost introduse instituţiile ruseşti guberniale,
inclusiv sistemul fiscal, justiţia etc. Din administraţie a fost exclusă limba
română. Ulterior, pe parcursul sec. al XIX-lea, toate schimbările din
administraţia internă a Rusiei s-au aplicat şi în Basarabia: reformele agrare,
cele de zemstvă şi de justiţie. Rolul social al nobilimii a fost de asemenea
restrâns. Cel care exercita puterea supremă administrativă şi judiciară era
Consiliul Suprem supus direct ţarului şi Consiliului de Stat din Petersburg.
Componenţa acestui organ reprezentativ era mixtă, majoritatea era numită de
ţar, iar minoritatea - aleasă de localnici. În fruntea judeţului se afla
ispravnicul, care era ales de Consiliul Suprem al „oblastei” şi confirmat de
către guvernator.
Satul era condus conform sistemului tradiţional. Adunarea
obştii rezolva nu doar problemele interne ale satului, ci şi modul şi
mijloacele de utilizare a impozitelor, precum şi a ordinelor emise de organele
superioare. La fiecare 100 de gospodari revenea un „sotnik” (sutaş), iar la fiecare
zece gospodari – un „deseatnik”. Un „pisar” numit completa toate actele. De
asemenea, exista un „sborşcik” (perceptor) ales de localnici. Acesta colecta
dările impuse satului, dar doar după ce Adunarea Obştii hotăra cât are de
plătit fiecare gospodar, în funcţie de pământ, vite, braţe de muncă şi averea
fiecăruia.
Către anul 1870 s-a introdus instituţia rusească numită
„voloste”, care administra o serie întreagă de sate, fără însă ca administraţia
sătească să fie înlocuită sau modificată. Cu alte cuvinte, volostea nu
constituia decât reprezentanţa localităţii în faţa statului. Această
organizaţie permitea maselor de ţărani să soluţioneze problemele fără a intra
în contact direct cu administraţia rusească centrală[1].
Documentele de arhivă denotă că în deceniul opt al sec.
XIX printre cei mai influenţi locuitori ai satului erau Gheorghe Nacu şi Onisim
Izbaş – prin Decizia Adunării Obştii Săteşti au fost împuterniciţi să ceară
Consiliului Duhovnicesc permisiunea de a construi o biserică în localitate[2].
Pe parcursul întregii perioade de ocupaţie rusească a
teritoriului românesc al Moldovei Pruto-Nistrene cimişenii s-au subordonat
regulilor impuse de aceştia. Către anul 1859 administraţia militară rusă îi
impune pe locuitori să colecteze fân pentru caii armatei, iar aceştia sunt
nevoiţi să predea 5 000 puduri de fân bun.
În
timpul administraţiei româneşti (1918-1940; 1941-1944) fiecare judeţ se
împărţea în plase, alcătuite din comune. Comunele
îşi aveau în subordonarea lor sate sau cătune. Sistemul administrativ al
comunei era format din următoarele subdiviziuni:
·
Primăria şi Consiliul comunal;
·
Percepţia şi agenţii ei;
·
Serviciul de contestare;
·
Oficiul postal, telegraful;
·
Postul de jandarmi;
·
Consiliul agricol comunal;
·
Serviciul veterinar;
·
Ocolul silvic;
·
Parohia;
·
Judecătoria;
·
Serviciul ocrotirii sănătăţii;
·
Comitetul şcolar.
Toate aceste subdiviziuni de supuneau preturii de plasă
şi organelor judeţene corespunzătoare. Dacă e să ne referim la componenţa
Consiliului Primăriei, remarcăm că acesta avea mai mulţi membri, aleşi de către
populaţia locală pentru o perioadă de doi ani. Consiliul era convocat de către
primarul comunei de două ori pe trimestru. În şedinţele Consiliului se discutau
şi se rezolvau problemele legate de viaţa satului.
După anunţarea Reformei Agrare din 1918-1921 s-a decis ca
cultivarea pământului să se reorganizeze pe baza micii proprietăţi. În această
ordine de idei, administraţia sătească a hotărât convocarea în noiembrie 1920 a
Adunării Satului, la care au fost aleşi patru membri ai Comisiei de
Împroprietărire: Alexei Baractaru, Gheorghe Cojocaru, Gheorghe Tiholaz şi
Alexandru Crăciun[3].
Membrii Comisiei de Împroprietărire urmau să organizeze procesul de
împroprietărire a locuitorilor satului. O dată în doi ani componenţa comisiei
fie se confirma, fie se realegea. Dacă e să ne referim la procesul-verbal din
22 martie 1922, constatăm că luând în consideraţie ordinul nr. 185 al volostei
Mereni, locuitorii comunei, reprezentaţi de 66 dintre aceştia, au desemnat în
calitate de membrii respectivei Comisii pe următorii: Constatin Rabei, Andrei
Măgureanu şi Pavel Raitabuc[4].
Cimişeneanul Dionisie Scutelnicu a fost primul primar
ales al comunei. Acesta şi-a exercitat funcţia de ales al poporului din 1918
până în 1922. În vara anului 1922, el depune Cerere de demisie, invocând că ar
fi bolnav.
Cerere
Subsemnatul,
Dionisie Scutelnicu, primarul comunei Cimişeni, am onoare a Vă ruga
următoarele:
Fiind
bolnav şi având gospodărie destul de mare, nu pot îndeplini serviciul care mi
s-a încredinţat şi nu pot executa ordinele la timp, din care cauză suferă
serviciul.
Având
în vedere cele menţionate mai sus, cu onoare Vă rog a interveni ca să mi se
aprobe demisia cât mai repede posibil.
8
iulie 1922.
Domnului
preşedinte al Volostei Mereni[5]
Cererea de demisie i-a fost accepta, dar la 12 iulie 1923
a fost convocată Adunarea Generală a satului. La şedinţă s-a pus în discuţie
realegerea lui Dionisie Scutelnicu în funcţia de primar. Au fost prezenţi 142
dintre cei 234 locuitori cu drept de vot. Cei prezenţi cu o majoritate
covârşitoare de voturi l-au reales pe D. Scutelnicu în vârstă de 46 de ani, în
calitate de primar, calificându-l a fi „o persoană bună şi de încredere”.
Ajutor de primar a fost ales Pavel Pungă de 33 de ani[6]. În
perioada vizată şi imediat ulterioare, adică de la 1 aprilie 1920 până la 1
noiembrie 1927, Ioan Şarov a activat ca notar. Ioan Şarov s-a născut la 28
ianuarie 1893 în comuna Chilia-Nouă, judeţul Ismail. A absolvit patru clase.
Cunoştea limbile: română, rusă şi ucraineană. În primul deceniu după Marea
Unire, în 1918-1929, funcţia de secretar a fost exercitată de Timofei Todi,
înlocuit ulterior, la 1 februarie 1930, de Ioan Şarov, care doar după şapte
luni, la 1 septembrie 1930, demisionează şi este înlocuit cu Teodor Băţ[7].
Succesorul primarului Dionisie Scutelnicu a fost Pavel
Pungă, ales cu majoritate de voturi, la 15 februarie 1925, iar Constantin Rabei - ajutor de primar[8].
Funcţionarea normală a primăriei era determinată şi de activitatea agenţilor
împuterniciţi de a menţine ordinea publică – a guarzilor[9].
Nr. d/o
|
Numele,
prenumele
|
Vârsta
|
Studii
|
Profesia
|
Data angajării
|
1
|
Petre Răileanu
|
27 ani
|
două clase
|
1 ianuarie, 1928
|
|
2.
|
Andrei Rabei
|
24 ani
|
trei clase
|
1 ianuarie, 1928
|
|
3.
|
Constantin
Marişceac
|
31 ani
|
plugar
|
28 iulie, 1928
|
|
4.
|
Ion Rabei
|
37 ani
|
plugar
|
1 iulie, 1928
|
|
5.
|
Mihai Ciobanu
|
43 ani
|
plugar
|
1 august, 1928
|
În cadrul şedinţei ordinare din 8 martie 1930 s-a decis
substituirea încasatorului sătesc Gheorghe Decusară cu Pavel Corcodel[11]. Un
an mai târziu primarul în exerciţiu Alexandru Nacu depune cererea de demisie
din funcţie. Printre motive a evocat următoarele: „din cauza acestui serviciu
îmi suferă gospodăria, copiii îmi sunt mici şi n-are cine să îngrijească de ei,
pământul rămâne nesemănat”. Cererea a fost semnată la 15 februarie 1931, iar
demisia se aprobă tocmai la 21 aprilie[12].
Succesorul lui Alexandru Nacu a fost desemnat Ion
Scutelnicu, care a fost urmat de Pavel Corcodel. Propunem mai jos tabelul cu
enumerarea funcţionarilor din cadrul primăriei din localitate în anul 1934:
Nr.
d/o
|
Numele, prenumele
|
Funcţia
|
Activitatea desfăşurată până la desemnare
|
Data numirii în funcţie
|
1.
|
Pavel Corcodel
|
primar
|
agricultor
|
30 noiembrie,
1933
|
2.
|
Gheorghe Bumbea
|
notar
|
subşef de birou
|
1 decembrie, 1934
|
3.
|
Ştefan Stepanov
|
secretar
|
Secretar în
comuna Moleşti
|
11 ianuarie, 1933
|
4.
|
Constantin Ursu
|
străjer
|
agricultor
|
1 aprilie, 1933
|
5.
|
Gheorghe Băţcu
|
străjer
|
agricultor
|
1 aprilie, 1933
|
6.
|
Gheorghe Graur
|
străjer
|
agricultor
|
Sursele de arhivă denotă că pe parcursul anilor 1937-1938
în comuna Cimişeni în calitate de străjeri au fost numiţi: Efim Scutelnicu,
Gheorghe Băţcu, Dionisie Pungă şi Marcu Borş[14].
La 1 decembrie 1936, în cadrul Consiliului Comunal au
fost organizate alegeri. Pe bază de alternativă au fost aleşi următorii membri
ai Consiliului Sătesc: Teodor Sturza, Alexandru Nacu, Efim Haidău, Efim Pungă,
Ion Scutelnicu, Iosif Cazacu, Gheorghe Ursu, Vasile Scutelnicu, Ştefan Malai şi
Teodor Baractaru[15].
Un an mai târziu, în 1937, în funcţia de primar a fost
ales Alexandru Cazacu, iar ajutor de primar – Vasile Scutelnicu[16].
La începutul anului 1938, Consiliul Comunal este
substituit de o Comisie Interimară, constituită din următorii membri: Gheorghe
Băţ (preşedinte), Alexandru Ursu (vicepreşedinte), Vladimir Sturza, Dionisie
Cazacu, Mefodie Terente, Mihail Corcodel şi Gavril Ţăranu[17].
În scurt timp după aceasta primarul Alexandru Cazacu este
înlocuit cu Ilie Drăguţanu, secretar devine Ştefan Stepanov, ajutor de primar –
Iosif Nacu, iar notar – Teodor Băţ[18].
În prima jumătate a anului 1940 la cârma administraţiei
satului s-au aflat doi primari: Vasile Scutelnicu şi I.
Cazacu. În ambele cazuri notar a fost Teodor Băţ, iar girant – Eugen
Primalschi[19].
După
ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice la 28 iunie 1940,
odată cu retragerea forţată a administraţiei româneşti, s-au refugiat
majoritatea funcţionarilor din comună. Printre cei rămași au fost și: Alexandru
Nacu, Constantin Sarateanu, Ion Pisarencu, Pavel Scutelnicu[20].
Primăria a fost transformată în soviet sătesc. Pe
parcursul primului an de ocupaţie în sat au activat doi preşedinţi ai
sovietului sătesc: Gavril Decusară şi Mihail Ticolaz. Din componenţa
consiliului sătesc făceau parte: Constantin Scutelnic – agent fiscal, Teodor
Băţ – notar, Gheorghe Băţcu – secretar, Casian Scutelnic – agent sanitar,
Axente Călăraş – deputat din partea circumscripţiei electorale 211 Mereni,
Dumitru Baractari – inspector, Constantin Scutelnic – agent fiscal, Sava Ciorbă
– responsabil de menținerea ordinii publice.
Satul Cimişeni în cadrul întrunirilor raionale era
prezentat de următorii delegaţi: Mihail Ticolaz, Axente Calăraşi, Casian Scutelnic
şi Dumitru Baractaru[21].
În data de 12 ianuarie 1941, autorităţile comuniste au
organizat alegeri în Sovietul Suprem de la Chişinău. Conform Cimişeneanul
Axente Călăraş a fost ales ca deputat din partea circumscripţiei electorale 211
Mereni. Din ancheta completată de Axente Călăraş la 8 februarie 1941 aflăm că
s-a născut în 1907, avea studii primare incomplete (două clase), ocupaţia de
bază o constituia agricultura şi activa în propria gospodărie[22].
În luna iunie 1941, împreună cu administraţia sovietică
din localitatea Cimişeni s-au retras 16 persoane susținători și promotori ai
regimului sovietic, dintre care 15 s-au reîntors. Este vorba de următoarele
familiile lui: Mihail Ticolaz, Axente Călăraş, Dumitru Baractari şi Ulian
Scutelnic[23].
În primele luni ale reinstaurării
administraţiei româneşti prin Decretul-lege din 5 noiembrie 1941, populaţia
RSSM este chemată la adunarea obştească plebescitară în zilele de 9, 10, 11, 12
noiembrie 1941 pentru a-şi declara opțiunea față de politica promovată de
Mareșalul Antonescu[24]. La
Cimişeni alegerile s-au desfăşurat la 9 noiembrie 1941. Secţia de votare nr. 2
era amplasată în localul şcolii primare. La votare au fost prezente 294 de
persoane şi toate au votat „pentru”[25]. Prin acest vot cimișenenii și-au exprimat
dorința unanimă de a reveni la situația de până la 28 iunie 1940, adică de a
trai pașnic în componența României.
Propunem mai jos lista personalului primăriei Cimişeni în
primele luni după eliberare:
Nr.
d/o
|
Numele, prenumele
|
Funcţia
|
1.
|
Niţă Niţulescu
|
primar
|
2.
|
Iosif Nacu
|
ajutor de primar
|
3.
|
Ion Popescu
|
secretar
|
4.
|
Ana Niţulescu
|
impiegat
|
5.
|
Ilie Draguţan
|
casier
|
6.
|
Gheorghe Pungă
|
agent fiscal[26]
|
În această ordine de idei remarcăm că, la începutul
anului 1942, toţi locuitorii comunei posedau doar acte româneşti[27]. În
acelaşi an, se prevede o revedere componenței organelor de conducere şi se
întocmește o listă a funcţionarilor satului[28].
Nr.
d./o.
|
Numele, prenumele
|
Funcţia
|
1.
|
Iosif Nacu
|
primar
|
2.
|
Niţă Niţulescu[29]
|
notar
|
3.
|
Petru Barbu
|
şef de post
|
4.
|
Iacob Băţ
|
casier
|
5.
|
Simion Cazacu
|
impiegat
|
6.
|
Ilie Popescu
|
preot
|
7.
|
Petru Barbu
|
paroh
|
8.
|
Efim Pungă
|
şef al postului de jandarmi
|
9.
|
Ilarion Cazacu
|
ajutor de primar
|
10.
|
Gheorghe Baractaru
|
ajutor de primar
|
11.
|
Alexandru Nacu
|
oficiul statistic
|
12.
|
Constantin Puharev
|
agent sanitar
|
13.
|
Ilie Draguţan
|
agent agricol
|
14.
|
Ion Ciubotaru
|
agent fiscal
|
Un an mai târziu, prin Decizia nr. 13 au avut loc
remanieri de cadre în primărie. În respectivul act se menţionează următoarele:
Noi,
Colonel Ştefan Georgescu, prefectul judeţului Lăpuşna, având în vedere raportul
Preturii Budeşti nr. 738/943, înregistrat sub nr. 1837/94..
Văzând
deciziunea noastră nr. 2/942
În
virtutea drepturilor ce ne oferă art. 22 din Decretul-lege pentru organizarea
Basarabiei:
Decidem:
- Se însărcinează dl Ilarion Cazacu de atribuţiile de ajutor de primar
al comunei Cimişeni.
- Dl Gheorghe Ursu se numeşte în funcţia de ajutor de primar onorific al
comunei Cimişeni, pe data de 1 ferbuarie 1943.
5
martie 1943
Prefectul
Judeţului Lăpuşna
Colonel
Ştefan Georgescu[30]
Din momentul reocupării
provinciei dintre Prut şi Nistru de către administraţia sovietică (1944) Partidulul Comunist își impune influiența asupra
tuturor sferelor vieţii, inclusiv în administraţia publică. Locuitorii
Cimişeniului sunt declaraţi cetăţeni sovietici. Direcţiile principale ale
dezvoltării social-economice şi spirituale ale satului erau în strictă
dependenţă de indicaţiile primite de la raion sau de la Chişinău.
Din primele zile primăria este reorganizată în soviet
sătesc, iar funcționarii au fost disponibilizați. Începând cu toamna anului
1944 locuitorii RSSM au fost supuși unor impozite exagerate, toate dările
acestora fiind direcționate pentru a asigura necesitățile frontului sovietic.
În situația creată mai mulți cimișeneni veneau la sovietul sătesc pentru a-și
exprima dezacordul și imposibilitatea de a face față impozitelor la care erau
supuși. Datele de arhivă denotă multiple cazuri când asupra multor țărani se
aplica forța fizică[31].
În baza rigorilor
impuse de regimul sovietic în termenii prevătuţi de legislaţie cimişenenii
şi-au ales preşedinţii sovietului săresc, care împreună cu funcţionarii
desemnaţi gestionau activitatea satului.
Prin activitatea desfăşurată s-au remarcat următorii
preşedinţi ai sovietului sătesc: Ion Pisarenco, Constantin Moroșan, Ion
Moroşan, N. Rabei, Ion Pârgari, Nicolae Negară, Mircea Stropşa, Cristofor
Cazac, Anatol Scutelnic, Alexei Corcodel, Maria Corcodel, ulterior primari: Petru
Rabei, Anton Baractari, Ghenadie Rabei.
Shimbările generate de restructurarea gorbaciovistă au
fost percepute benefic de către săteni, inclusiv, prin reorientarea spre
diverse formaţiuni politice.
Conform rezultatelor înregistrate la alegerile locale din
2003 majoritatea populaţiei a votat pentru: BE „ASLMN”, PPCD, PDM şi PCRM. Tot
atunci Gh. Rabei, reprezentant al BE „ASLMN”, cu o majoritate de voturi este
ales la funcţia de primar.
La alegerile parlamentare din 2005 cei mai mulţi săteni
au pledat pentru BE”MD”, PPCD, PSD şi PCRM. În cadrul scrutinului local din
2007 Gh. Rabei, de această dată candidat independent, se învredniceşte de
încrederea sătenilor şi este reales la funcţia de primar. Împreună cu
cei 13 consilieri: Ilie Cazac, Vitalie Cotoman,
Gheorghe Tiholaz, Lidia Ţăranu, Ludmila Roman, Anatolie Scutelnic, Alexandru
Scutelnic, Sergiu Poseleţchi, Marian Golovei, Elena Scutelnic, Gheorghe Rabei,
Valentina Pisarencu, Gheorghe Sajin gestionează activitatea satului.
În cadrul alegerilor locale din 2011 de
asemenea Ghenadie Cazac este învingător
și împreună cu consilierii: Angela Cazac (PLDM), Ion
Solonaru (PLDM), Vitalie Cotoman (PCRM), Lidia Țăranu[32]
(PLDM), Gheoghe Ticolaz (PDM), Ilie Cazac (PLDM), Ghenadie Cotoman (PLDM),
Gheorghe Sajin (PCRM), Elena Scutelnic (PLDM), Angela Railean (PLDM), Valentina
Pisarenco (PDM), Vasile Moisei (PL), Marian Golovei (PCRM)[33] după
posibilitate soluționează problemele sătenilor.
Actualmente în cadrul primăriei activează următorii
funcţionari publici: Maria Platon - secretarul consiliului
local; Ioana Cupcic - contabil-şef al
primăriei; Ion Cazac - specialist pentru reglementarea proprietăţii funciare;
Ana Pisarenco - perceptor fiscal.
Conform Deciziei 44 din 6 noiembrie 2007
al Consiliului Localităţii Cimişeni, localitatea este împărţită în străzi: M. Eminescu, Străchinarului, Pescarilor,
Unirii, Luceafărul, Bucuriei, Izvoarelor, Pădurilor, Florilor, Ştefan cel Mare,
Alexandru cel Bun, Speranţa, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Gloriei,
Mihai Viteazul, 31 august 1989, Independenţei, Mioriţa, Rădiului.
[1] P. Cazacu. Moldova dintre Prut şi Nistru, 1812-1918, Chişinău, 1992, pp.
126-127, 132, 134.
[2] ANRM, F. 208, Inv. 1, dos. 103, f. 169.
[3] ANRM, F. 110, Inv. 1855, f. 43.
[4] Ibidem, dos. 1995, f. 17.
[5] F. 339, Inv. 1, dos. 13145, f. 2.
[6] Ibidem, f. 8.
[7] Ibidem, dos. 13377, ff. 1-33, 49.
[9] Agent împuternicit de menţinerea ordinii publice.
[10] Tabel elaborat pe baza: ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 836, ff. 2-13.
[11] Ibidem, dos. 12456.
[12] Ibidem, dos. 12891, f. 11.
[13] Tabel elaborat pe baza: ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 6195, f. 191.
[14] Ibidem, dos. 11630, f. 101.
[15] Ibidem, dos. 2394, f. 3.
[16] Ibidem, dos. 5711, f. 4.
[17] Ibidem, dos. 2118, f. 13.
[18] Ibidem, dos. 5956, f. 5.
[19] ANRM, F. 1793, Inv. 1, dos. 537, ff. 5, 7.
[20] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11637, f. 72.
[21] Ibidem, dos. 11663, ff. 1-2.
[22] ANRM, F. 2948, Inv. 1, dos. 15, f. 221.
[23] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11647, ff. 27-28.
[24] Ibidem, dos. 6527, f. 10.
[25] Ibidem, dos. 11634, f. 1.
[26] Ibidem, dos. 11639, f. 13.
[27] Ibidem, dos. 11637, f. 51.
[28] Tabel întocmit pe baza: ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11656, f. 7; dos. 11639,
ff. 15, 36; dos. 11637, f. 389; dos. 2730, f. 255; dos. 6309, f. 229.
[29] Niţă Niţulescu – originar din comuna Cilipia, judeţul Buzău (ANRM, F. 339,
Inv. 1, dos. 2819, f. 11).
[30] Ibidem, dos. 222730, f. 195.
[32] La 15 noiembrie 2012 directorul Liceului Teoretic Cimișeni Lidia Țăranu decedează
și în consiliul sătesc este substituită
de candidatul supleant pe lista PLDM Simion Gaidău.
COMISIA
ELECTORALĂ CENTRALĂ HOTĂRÎRE Nr. 1616
din 24.12.2012
din 24.12.2012
cu privire la
atribuirea unui mandat de consilier
în Consiliul sătesc Cimişeni, raionul Criuleni
în Consiliul sătesc Cimişeni, raionul Criuleni
Consiliul sătesc Cimişeni, prin decizia nr. 5.1 din 5
decembrie 2012, a declarat vacant mandatul consilierului Ţăranu Lidia, în
legătură cu decesul acesteia aleasă pe lista Partidului Liberal Democrat din
Moldova.
În conformitate cu documentele electorale pe care le deţine Comisia Electorală Centrală, mandatul de consilier în Consiliul sătesc Cimişeni îi revine candidatului supleant Gaidău Simion de pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova, confirmată prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 17 iunie 2011. La atribuirea mandatului s-a ţinut cont de declaraţia candidatului supleant Punga Constantin de pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova, prin care acesta refuză mandatul de consilier.
În temeiul art. 18 alin.(2) şi 133 alin. (12) din Codul electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997, Comisia Electorală Centrală h o t ă r ă ş t e:
1. Se ia act de vacanţa unui mandat de consilier în Consiliul sătesc Cimişeni.
2. Se atribuie mandatul de consilier în Consiliul sătesc Cimişeni, raionul Criuleni, candidatului supleant Gaidău Simion de pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova.
3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării, se publică pe site-ul oficial al Comisiei Electorale Centrale şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE COMISIEI
ELECTORALE CENTRALE Iurie CIOCAN
Secretar Andrei Volentir
Nr. 1616. Chişinău, 24 decembrie 2012.
În conformitate cu documentele electorale pe care le deţine Comisia Electorală Centrală, mandatul de consilier în Consiliul sătesc Cimişeni îi revine candidatului supleant Gaidău Simion de pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova, confirmată prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 17 iunie 2011. La atribuirea mandatului s-a ţinut cont de declaraţia candidatului supleant Punga Constantin de pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova, prin care acesta refuză mandatul de consilier.
În temeiul art. 18 alin.(2) şi 133 alin. (12) din Codul electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997, Comisia Electorală Centrală h o t ă r ă ş t e:
1. Se ia act de vacanţa unui mandat de consilier în Consiliul sătesc Cimişeni.
2. Se atribuie mandatul de consilier în Consiliul sătesc Cimişeni, raionul Criuleni, candidatului supleant Gaidău Simion de pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova.
3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării, se publică pe site-ul oficial al Comisiei Electorale Centrale şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE COMISIEI
ELECTORALE CENTRALE Iurie CIOCAN
Secretar Andrei Volentir
Nr. 1616. Chişinău, 24 decembrie 2012.
Publicat : 22.02.2013 în Monitorul Oficial Nr.
36-40 art Nr : 188 Data intrarii in vigoare :
24.12.2012. Sursa: http://primarii.casata.md/index.php?action=viewprimarie&id=3122, preluat la 25
iulie 2013.
ANRM, F. 339, Inv. 1, dos.
2118, f. 10.
ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11663, f. 19 verso
Tabelul
funcţionarilor primăriei comunei Cimişeni, martie
1944[1]
Nr.
d./o.
|
Numele,
prenumele
|
Funcţia
|
Nr. şi data
Ordinului de numire
|
Data numirii în
funcţie
|
Data naşterii
|
Studii
|
Starea
familiară
|
1.
|
Niţă Niţulescu
|
Notar
|
10240, din 15
august 1931
|
15 august 1931
|
29 august 1904
|
4 clase
secundare
|
Soţia: Ana
Copii:
Gheorghe, Elena
|
2.
|
Iosif Nacu
|
Primar
|
12, din 15
februarie 1942
|
15 februarie
1942
|
4 aprilie 1907
|
4 clase primare
|
Soţia: Efimia
Copii: n-are
|
3.
|
Gheorghe Ursu
|
Adjunct de
primar
|
21, din 1
februarie 1943
|
1 februarie
1943
|
20 mai 1881
|
Carte rusă
|
Soţia: Maria
Copii: n-are
|
4.
|
Iacob Băţ
|
Secretar
|
20, din 15
septembrie 1942
|
15 septembrie
1942
|
15 octombrie
1902
|
4 clase
secundare
|
Soţia:
indescifrabil
Copii: Ana
|
5.
|
Ipate Holovei
|
Casier
|
18, din 1
aprilie 1943
|
1 aprilie 1943
|
8 iunie 1910
|
4 clase primare
|
Soţia: Tecla
Copii: Ilie,
Anatolie
|
[1] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 6357, f. 9.
DEZVOLTAREA INVATAMANTULUI
Situația învățământului în perioada ocupației țariste
Până la mijlocul sec. al XIX-lea
pe teritoriul Moldovei pruto-nistrene a existat aşa-numitul învăţământ bisericesc.
Învăţământul nu era remunerat şi nici nu exista o programă şcolară bine determinată.
De cele mai multe ori lecţiile se făceau în pridvorul bisericii, iar funcţia de
învăţător o exercita diacul satului. La
perioada respectivă procesul instructiv-educativ consta în lectura textelor
scrise în slavonă, în studierea calendarului bisericesc, a sărbătorilor
religioase, a vieţii sfinţilor apostoli, a anumitor reguli sociale şi în
memorizarea diferitor capitole din Biblie.
În rezultatul unei analize
efectuate în 1883 de către un grup de demnitari ruşi de la Petersburg referitor
la statutul învăţământului în gubernie s-a ajuns la concluzia că este necesar
de accentuat procesul de rusificare şi deznaţionalizare în şcolile din ţinut.
Drept urmare a acestei strategii au fost luate deciziile de mărire a numărului
de școli și de excludere a limbii române din procesul instructiv-educativ.
În acest context în 1890 se
decide deschiderea primei școli bisericești de un an în Cimișeni. În primul an
de funcţionare a acesteia s-au înscris 35 de copii din localitate, inclusiv: 26
de băieţi şi 9 fete, însă probele de examinare de la sfârșit de an le-a
susţinut doar un singur elev - Profire Dicusar, astfel fiind primul absolvent
al școlii din Cimișeni. În calitate de
învăţătoare a activat Ecaterina Voiculesi. Întreg procesul instructiv-educativ
se desfăşura exclusiv în limba rusă, iar sarcina învăţătorului consta în a
educa buni creştini şi patrioţi ruşi[1].
Toate cheltuielile de întreţinere a şcolii erau din contul sătenilor. În
comparaţie cu alte regiuni ale Imperiului Rus, autorităţile ruse nu aveau nici
un interes ca popoarele neruse din Imperiu să fie instruite. Din acest considerent, în ceea ce privește
știința de carte la începutul sec. XX, Basarabia se situa pe ultimul loc
printre cele 34 de gubernii ruseşti. În aceste condiții, în 1893 a finisat
construcţia primei clădiri predestinate şcolii din localitate. Aceasta avea o lungime de 14 m, lăţime de 7 m
şi înălţime de 3 m. Pereţii erau ridicaţi din piatră şi acoperiţi cu pământ.
Acoperişul era din şindrilă, podeaua şi tavanul – din scândură[2].
Clădirea respectivă a servit
drept şcoală până în anul 1921. Funcţia de director al şcolii primare
bisericeşti mixte a deţinut-o preotul.
Până în 1918, în calitate de cadre didactice au activat persoane vorbitoare
de limbă rusă venite în sat pentru perioade mici de timp: Ecaterine Voiculesi, Ana
Gheorghianova, Ecaterina Ochişor, precum și localnicul Teodor Băţ.
Şcoala primară bisericească
mixtă din Cimişeni se afla în subordonarea nemijlocită a eparhiei Chişinăului. Procesul
instructiv-educativ se desfăşura în perioada 1 septembrie-1 iunie. Săptămâna de
lucru constituia şase zile, zile de odihnă – duminică, de sărbători (26
decembrie, 1 şi 22 octombrie, 6 decembrie, 9 şi 11 mai), perioada 24
decembrie-7 ianuarie, în ziua examenului din luna aprilie sau mai şi în zilele
dedicate sărbătorilor de familie ale ţarului rus: 5 octombrie, 14 noiembrie, 23
aprilie, 6 mai şi 14 mai. În toate miercurile şi vinerile Postului Mare, în
zilele pomenirii morţilor, precum şi la 17 octombrie şi 19 februarie copiii erau
obligaţi să meargă la slujba de dimineaţă, apoi la ore. Lecţiile începeau la
8.00 şi finisau la orele 14.00[3].
Analizând situaţia şcolară în
primele decenii de activitate a şcolii primare bisericeşti mixte, constatăm că
aceasta era frecventată, practic, de toţi copiii din sat de vârstă şcolară care
era considerată a fi 10-12 ani – însă prea puţini reuşeau s-o absolvească.
Cauzele erau multiple: studiile se făceau exclusiv în limba rusă şi copiii nu
înţelegeau temele predate, condiţiile de trai erau dificile, copiii din
localitate nu erau alimentaţi la şcoală. În acelaşi timp, la nivel local, nu
exista o tendinţă de şcolarizare obligatorie. În medie, şcoala sătească era
absolvită de doi elevi anual, deşi era frecventată de aproximativ 40 de copii.
În anul 1898 şcoala primară
bisericească din Cimişeni au absolvit-o patru elevi: Ion Crăciun, Hristofor
Cupcic, Vladimir Sturza şi Gheorghe Rabei[4]
, susţinând examenele în data de 4 mai 1898. În componenţa comisiei de
absolvire fuseseră incluşi: preotul Ştefan Haritonov, învăţătoarea Ana
Mihailovna şi în calitate de observator de la Chişinău Dumitru Gheorghianov.
În baza registrului întocmit
de examinatorii din comisia de absolvire aflăm ce discipline se studiau în şcoala primară
bisericească din localitate, dar şi în întregul Imperiu Rus şi anume: religia,
gramatica, limba rusă, aritmetica şi caligrafia. La sfârşitul anului de studii
elevii susţineau examene de licenţă la disciplinele nominalizate. Sistemul de
notare era de la „unu” la „cinci” – exact ca pe întreg teritoriul Imperiului
Rus.
Autoritățile guberniale au
neglijat funcţionarea normală a şcolilor. Până în 1914 necesităţile acesteia
erau acoperite grație ajutorului acordat de biserică, ceea ce constituia aproximativ
20 rub. anual, iar restul cheltuielilor
erau acoperite de către locuitorii satului, în jur de 180 rub. anual[5].
Situaţia precară în care s-au
pomenit şcolile guberniale au remarcat-o şi edilii imperiali. În acest sens,
printr-un Decret special emis de ministrul învăţământului imperial s-a decis ca
tuturor şcolilor din partea europeană a Imperiului, în perioada 1909-1913, să
li se acorde câte un credit. Din punct de vedere legislativ, şcoala din satul
Cimişeni ar fi trebuit să beneficieze de suma de bani respectivă, însă constatăm
cu regret că nu i-a fost alocată nici o rublă[6].
Referindu-ne la datele de arhivă, constatăm, că în 1914 pentru întreţinerea
şcolii au fost alocate 405 rub.: 5 rub. – de la biserică, 180 rub. – de la
locuitorii satului şi 220 rub. – din banii publici. Analizând modalitatea de
utilizare a acestora constatăm: 180 rub. au fost alocate pentru întreţinerea
elevilor, 30 rub. – pentru procurarea lemnelor de foc, reparaţia clădirii
şcolii a necesitat 89 rub. 80 cop., iar pentru procurarea cărţilor şi a
rechizitelor şcolare – doar 5 rub. În acest context se impune a menţiona suma
infim de mică, de numai 5 rub., predestinată ridicării calităţii nivelului
instructiv-educativ[7].
Procesul instructiv-educativ
include şi activitatea unei biblioteci în cadrul şcolii. Cu părere de rău,
Alocaţiile financiare insuficiente
n-au permis achiziţionarea literaturii necesare pentru procesului
instructiv-educativ. Sursele arhivistice denotă faptul, că în 1901 biblioteca
şcolară din localitate deţinea 225 de manuale şi doar şapte cărţi de literatură
artistică[8].
Nici în următorii ani situaţia nu s-a schimbat prea mult. În 1903 biblioteca
școlară a achiziționat un titlu de carte: Carte
de citire, autori Odințov și V. S. Bogoiavlenskii, vol I și II – 25
exemplare și un Registru[9].
Până în 1908 la capitolul literatură
artistică biblioteca se completase cu doar cinci achiziţii.
În timpul ocupației țariste a
Basarabiei instituţia de învăţământ din localitate a avut doi tutori: 1899-1905
– Serghei Sergheev din oraşul Korsakov şi 1905-1918 – Gheorghe Ţăranu.
Schimbările de ordin
social-politic de la începutul sec. XX din Imperiul Rus prevesteau restructurări
cantitative şi calitative. Suflul noilor transformări l-a sesizat şi directorul
şcolii, preotul Ştefan Haritonov, care în vara anului 1907 înaintează administraţiei
de la Chişinău un Demers, în care solicită restructurarea şcolii locale, ceea
ce însemna trecerea la învățământul de două clase[10].
Din păcate, acest Demers a rămas fără nici un răspuns.
La începutul sec. XX şcoala a
fost asigurată cu un lot şcolar de 200 stânjeni[11]
pătraţi de pământ pe au fost plantaţi pomi fructiferi şi se cultivau culturi
furajere, cu precădere lucernă.
În copul asigurării
învăţătorilor cu spaţiu locativ a fost dată în exploatare o casă[12].
De asemenea considerăm necesar
de accentuat că în perioada administrației țariste elevii nu erau asigurați
nici cu hrană, nici cu îmbrăcăminte.
Condiţiile extremale în care a
activat şcoala din satul Cimişeni sunt similare tuturor celor 591 de şcoli
primare câte au existat în Basarabia pe parcursul ocupaţiei ruseşti. Tocmai din
această cauză, la începutul sec. XX, în gubernia Basarabia 82% dintre bărbaţi
erau analfabeţi, iar numărul femeilor neştiutoare de carte depăşea 96%.
Evoluția învățământului în perioada administrației românești
După 1918 au avut loc
restructurări radicale în sistemul învăţământului public, fiind lichidat
caracterul lui colonial rusesc. Fiecărui elev i s-a oferit posibilitatea de a
studia în limba maternă. Guvernul României a înţeles de la bun început necesitatea
răspândirii ştiinţei de carte în mediul basarabenilor ca o condiţie
indispensabilă a progresului general al statului românesc.
Iminenţa schimbării au sesizat-o
şi sătenii, care chiar în primele luni după realizarea Marii Uniri au adunat 30
de rub. şi au pus bazele unei biblioteci săteşti[13].
Şcoala mixtă bisericească de
un an din localitate a fost reorganizată în şcoală primară de patru clase şi
cursuri complementare de şapte clase. Ziua de lucru pentru elevii claselor
V-VII era divizată în două părţi. În prima jumătate a zilei elevii însuşeau
cunoştinţe teoretice, iar în cea de a doua – deprinderi practice. Atât fetele,
cât şi băieţii căpătau o anumită meserie.
În anul 1921, finisează
construcţia noii clădiri predestinate şcolii primare din Cimișeni. Noua scoală
avea două săli de clasă cu sobe proprii şi o cancelarie.
În anul de studii 1931-1931 în
calitate de învățător a activat Nicolae Curicheru, pedagog și scriitor
basarabean, mai târziu supus represiilor de către autoritățile sovietice de
ocupație[14].
În ceea ce priveşte conţinutul
programelor de studii, ţinem să accentuăm, că s-a schimbat complet conţinutul
teoretic şi ideologic al acestora. Astfel, dacă până la 1918 se propaga
ideologia colonială rusă (misiunea Rusiei ţariste de „eliberator” în Balcani,
unitatea Imperiului Rus, unitatea duhovnicească etc.), acum sistemul de
învăţământ avea puse la bază concepţiile patriotice ale băştinaşilor, ideile
luptei pentru independenţă, eroismul naţional etc.
Existau multiple impedimente
care zădărniceau dezvoltarea sistemului de învăţământ din localitate, cea mai
gravă fiind condiţiile dificile de trai, din care cauză mulţi cimişeneni nu
erau în stare să-şi asigure copiii cu minimul necesar pentru frecventarea
orelor de curs, dar și mentalitatea baștinașilor care preferau să-și antreneze
copiii în muncile agricole în detrimentul oferirii acestora a cunoștințelor de
carte.
Specificul sistemului de învățământ în timpul
primei ocupații sovietice
Primul an de ocupaţie
sovietică în satul Cimişeni au activat şase învăţători: trei vorbitori de limbă
rusă şi trei învățători vorbitori de română. Lecţiile se predau în româna şi
rusa. În cazul în care copiii de vârstă şcolară nu frecventau orele, părinţii
acestora erau amendaţi. Elevii erau obligaţi să-şi procure cărţi sovietice,
care erau fie în limba rusă, fie în română cu caractere slavone.
În ceea ce priveşte biblioteca
publică din localitate, apoi aceasta a avut o soartă tragică. În prima lună de
ocupaţie sovietică, toate cărţile din fondul bibliotecii au fost scoase în centrul
satului şi arse. În schimb, au fost aduse cărţi în limba rusă sau editate peste
Nistru - toate având un caracter
propagandistic. Şef al noii biblioteci a fost numit învăţătorul de propagandă Waisman[15].
Paralel existau şi şcoli
pentru adulţi. În cadrul orelor unii locuitori ai satului propagau marxism-leninismul şi conţinutul Constituţiei
sovietice.
Situația învățământului în timpul războiului
sovieto-german
După un an de ocupaţie
sovietică, odată cu revenirea administraţiei româneşti, au loc transformări
calitative şi cantitative în ceea ce priveşte sistemul educaţional. Pe
parcursul anului de studii 1941-1942 din cauza lipsei sălilor de studii
lecţiile s-au petrecut în două schimburi. În scopul depăşirii situaţiei
existente membrii Consiliului de colaborare al primăriei la 17 iulie 1942 au
decis ca din bugetul comunei să aloce 200 000 lei pentru construcţia clădirii
unei şcoli noi. În cadrul şedinţei din 17 iulie deasemenea s-a stabilit ca toţi
meşterii din sat să participe la construcţia noii şcoli. Totodată, a fost creat
un Comitet de Construcţii, în calitate de preşedinte fiind numit primarul Ilie
Popescu, ca membri au fost desemnaţi: P. Barbu – şef de post, I. Pungă –
locuitor al satului, N. Roşca –
directoarea şcolii şi I. Cazacu în calitate de casier[16].
Astfel, întregul sat a fost antrenat să participe la construcţia şcolii. Noua şcoală primară urma să aibă două săli de
clasă şi o cancelarie. La începutul anului 1943 valoarea lucrărilor efectuate
estima la 2 300 000 lei[17].
În toamna anului 1941 la
şcoala primară din sat erau angajaţi doi învăţători, unul dintre aceştia fiind
Leon Băţ, originar din Dubăsari. În ceea ce priveşte numărul elevilor ce
frecventau şcoala, apoi în anul de studii 1941-1942 aceştia constituiau 80 de
elevi[18],
în următorul an de învățământ 1942-1943 în şcoala din localitate îşi făceu
studiile 180 de elevi, care erau distribuiţi în patru clase după cum urmează:
Clasa
|
Nr. de
elevi conform listei
|
Frecventează
orele
|
I
|
64
|
53
|
II
|
50
|
47
|
III
|
39
|
32
|
IV
|
27
|
24
|
Total:
|
180
|
156[19]
|
Cifrele prezente denotă
frecvenţa slabă a orelor de curs.
În scopul ridicării frecvenţei
copiilor la ore, administraţia satului a decis ca directorul şcolii primare să prezinte
săptămânal primăriei tabelele frecvenței întocmite pe baza datelor din
registru. Pentru fiecare zi absentată nemotivat de la ore, părinţii erau
pedepsiţi administrativ cu o zi-muncă în folosul comunităţii[20].
Cu toate că această decizie a provocat unele nemulţumiri, oricum s-a îmbunătăţit
vădit frecvenţa şcolară.
La începutul anului 1943, în
şcoala primară din localitate erau patru clase. Şcoala funcţiona în două
localuri, ambele fiind amplasate în curtea bisericii: o sală în incinta
căminului cultural, iar cea ce a doua în clădirea casei parohiale. În ambele
cazuri mobilierul era insuficient şi sărăcăcios.
La şcoală erau angajaţi deja şase
învăţători: Nicolae Marinov, Sofia Curicheru, Larisa Cârlig, Ilie Popescu, Nina
Roşca, director fiind Constantin Smărăndoiu. Doar în primul an de studii (1941-1942)
după restabilirea administraţiei româneşti elevii şcolii n-au fost hrăniţi,
însă începând cu 1 septembrie 1942 fiecare elev şcolarizat primea la cantina
şcolii zilnic câte o supă caldă cu mămăligă.
Ţinem să remarcăm, că şcoala
dispunea de cinci hectare de pământ, pe care de gestiona conform necesităţilor
zilnice. În primăvara anului 1942, în timp de război, Comitetul Şcolar din
Cimişeni înaintează o scrisoare Primăriei din localitate, în care prezintă
modalitatea de utilizare a lotului şcolar, şi anume 4 ha să fie semănate cu
porumb, iar 1 ha după cum urmează: 25 ari – cu fasole, 25 ari – cu cartofi, 20
ari – cu floarea-soarelui, 10 ari – cu morcov, 10 ari – cu mazăre, 5 ari – cu
sfeclă roşie, 5 ari – cu zarzavat. Scrisoarea a fost semnată de preşedintele
Comitetului Şcolar E. Pungă[21].
Racordarea sistemului de învățământ la cel
sovietic
După cel de-al Doilea Război Mondial
regimul comunist a impus sistemul educaţional sovietic, transformându-se în
verigă principală de formare a „omului nou” – constructor al societăţii comuniste.
Dezvoltarea învăţământului în satul Cimişeni se înscrie organic în
transformările dictate tuturor satelor din RSSM. Pedagogii erau obligaţi să
activeze în situaţii anevoioase, deseori punându-se în faţa acestora sarcini
greu realizabile.
La începutul anului de studii
1944-1945 lipsa de rechizite școlare, manuale, programe etc. era completată și
de lipsa condițiilor elementare din sălile de studii. În cadrul ședinței
orgnizaței sătești a PCRM din 16 noiembrie 1944 s-a stabilit ca în scopul
creării consițiilor adecvate în sălile de clasă să fie luat al doilea rând de
sticlă de la geamurile școlilor din satele învecinate și instalate la Cimișeni[22].
Și condițiile de trai ale învățătorilor erau extrem de dificilce, deși anul de
studii a fost început la 1 septembrie salariul le-a fost eliberat tomai în luna
decembrie, deopotrivă nu au fost asigurați nici cu mărfuri de primă necesitate:
chibrite, gaz lampant, zahăr, săpun etc.[23]
Inițial școala din localitate
a activat cu statut de școală primară, ulterior se reorganizează în şcoală
medie incompletă de şapte ani, iar din 1960 devine şcoală medie incompletă de
opt ani. Pe parcursul timpului toate reorganizările de nivel republican s-au răsfrânt
şi asupra şcolii din sat. Astfel, se trece la învăţământul mediu obligatoriu de
zece ani, iar din 1986 elevii se şcolarizează de la vârsta de şase ani, durata
studiilor fiind de 11 ani, ulterior perioada de școlarizare este de 12 ani și
finisează cu susținerea examenelor de capacitate.
În scopul asigurării
procesului instructiv-educativ cu cadre didactice se atestă un flux de pedagogi
veniţi în sat. Iniţial, majoritatea dintre aceştia absolviseră doar tehnicumuri
cu profil pedagogic şi îşi continuau studiile în instituții superioare de
învățământ, la secţia fără frecvenţă.
În timp ce sistemul de
învăţământ sovietic presupunea şcolarizarea obligatorie, învăţătorii nu erau în
stare să asigure întregul contingent de elevi, deseori fiind nevoiţi să-şi
dubleze sarcina didactică. Luând ca bază faptul că 18 ore săptămânale constituie
o normă didactică şi analizând situaţia reală, constatăm că în anul de studii
1960-1961 la mulţi pedagogi norma era dublată. Astfel, profesoarei A. Bâlici,
specialist în chimie şi biologie, i-au fost repartizate 32 ore săptămânal, o
situaţie similară se atestă şi în cazul învăţătoarei I. Lisovskaia (diriginta clasei
a IV-a) şi V. Citulenco.
O altă stare de lucruri căreia
cu brio i-au făcut faţă învăţătorii din Cimişeni a constat în aceea că unul şi
acelaşi cadru didactic era pus în situaţia să predea câteva discipline, care,
deseori, nu aveau tangenţe. Astfel, în anul de studii 1957-1958 învăţătoarea T.
Plaţânda preda istoria, matematica şi arta plastică, iar învăţătoarei A. Gutun
i s-au repartizat orele de limbă franceză şi de geografie.
Fiind constrânși să facă față
scolarizării obligatorii profesorii îi convingeau pe săteni să se înscrie la
școală: fie la secţia zi, fie la secția serală. În pofida faptului că
eficacitatea studiilor serale a fost minimă, oricum pe parcursul întregii perioade
sovietice a persistat şi această formă. Spre exemplu, în anul de studii
1963-1964 14 elevi ai claselor a X-a şi
o clasă de a IX-a învățau la secția serală, în 1979 – în clasa a IX-a opt elevi
s-au înscris la secția serală.
Începând cu anul 1960 şcoala
din Cimişeni a fost trecută la autogestionare,
ceea ce presupunea ca o parte mare din necesitățile școlii urmau a fi acoperite
pe baza comercializării roadei de pe lotul experimental al şcolii.
În afară de aceasta, în
primele săptămâni ale lunii septembrie elevii claselor superioare erau sustrași
de la procesul instructiv-educativ și obligați să participe la lucrările
agricole – recoltarea roadei de pe lanurile gospodăriei colective din
localitate, iar vara – erau antrenați în brigăzile şcolare. Pentru a stimula munca
fizică și bunaorganizare conducerea gospodăriei colective din localitate
organiza excursii pentru fruntași de câteva zile prin capitalele diferitor republici unionale.
Direcția școlii era obligată
anual să omagieze și/sau să organizeze diferite manifestații cu tentă politică.
Anual erau organizate manifestaţii care absolut deloc nu aveau tangenţe cu RSSM:
7 noiembrie (data când bolşevicii au organizat o lovitură de stat în Rusia), 23
februarie (data constituirii Armatei Sovietice – armatei care pentru prima dată
la 28 iunie 1940 a ocupat Basarabia și o reocupă la 23 august 1944 în
rezultatul operaţiei Iaşi-Chişinău), 22 aprilie (data naşterii lui V. Lenin –
revoluţionar rus, care a condus partidul bolşevic), omagierea diferitor
persoane străine istoriei poporului nostru etc.
În anul 1969 a fost dată în
exploatare actuala clădire a școlii, care era înzestrată cu sală de sport,
cazangerie, punct medical[24].
La sfârşitul deceniului şapte -
începutul deceniului opt era în vogă organizarea învăţământului cu program
prelungit. Aceasta presupunea că după ore elevii rămâneau la şcoală şi îşi
pregăteau lecţiile pentru a doua zi. Spre exemplu, în anul de studii 1981-1982 şapte
grupe (210 elevi) activau cu program prelungit. În ceea ce priveşte elevii
claselor I-IV, apoi 47% dintre aceştia frecventau programul prelungit.
În pofida faptului că cadrele
didactice au fost nevoite să activeze în condiţii extrem de dificile,
conţinutul programelor de studii era ideologizat, salariile mizere comparativ
cu munca depusă, lipsea literatura metodică în bibliotecă, cu toate acestea,
măiestria pedagogică a profesorilor din Cimişeni şi cunoştinţele lor au fost
înalt apreciate în cadrul diferitor controale interne şi raionale.
La 21 aprilie 1981, în şcoala
din Cimişeni s-a desfăşurat seminarul directorilor adjuncţi ai şcolilor din
raion. În timpul seminarului cei veniţi au asistat la mai multe lecţii,
evidenţiindu-le ca fiind reușite lecțiile predate de Nina Decuseară-Cazacenco profesoare
de istorie şi Iulia Cazac învăţătoare de clasele primare.
În acest context,
administraţia şcolii a decis ca următorilor pedagogi să le fie aduse mulţumiri cu înscriere în cartea de muncă: Nina
Decuseară-Cazacenco, Vera Citulenco, Lilia Ceban, Ana Dimpu, Pelaghia
Cazacenco, Lidia Ţăranu, Aurelia Cotoman. Una dintre cele mai evidente dovezi
de înalta apreciere a activităţii cadrelor didactice din localitate o
constituie faptul că în luna ianuarie 1978 trei profesoare au fost decorate cu
distincţii de stat: Elena Negară cu insigna „Eminent al Învăţământului” şi medalia
„Veteran al Muncii”, de asemenea de insigna „Eminent al Învăţământului” s-au
învrednicit Lidia Ţăranu – profesoară de fizică şi Vera Citulenco – profesoară
de limba română.
Situația învățământului în perioada independenței de stat
Schimbările survenite după
colapsul URSS s-au răsfrânt concomitent asupra întregii
societăți moldovenești. Colectivul pedagogic s-a conformat noilor cerințe
înaintate în fața acestora, au fost receptivi și şi-au exprimat prompt opiniile
chiar şi în cele mai dificile momente. La începutul lunii aprilie 1992, în
toiul războiului ruse-moldovenesc din zona râului Nistru, directorul şcolii
Grigore Ojog a convocat şedinţa colectivului pedagogic la care s-a discutat atitudinea
vice-preşedintelui RSFSR Al. Ruţkoi referitoare la R. Moldova. Amintim, că la 5
aprilie vice-preşedintele Federaţiei Ruse a cerut independenţa regiunii
transnistrene a R. Moldova. Pentru a fi mai elocvenţi, propunem spre atenţia
cititorului procesul-verbal al şedinţei respective:
Proces-verbal
al adunării colectivului din 6 aprilie 1992
Prezenţi 25 membri.
S-a discutat atitudinea
vice-preşedintelui RSFSR referitoare la R. Moldova. La şedinţă au luat cuvânt:
Grigore Ojog, Lidia Ţăranu, Dionis Citulenco, Nicolae Negară – toţi au condamnat
politica expansionistă a Federaţiei Ruse promovată asupra tânărului stat R.
Moldova. Spre sfârşitul adunării s-a decis de a expedia preşedintelui rus Boris
Elţin o telegramă cu următorul conţinut:
„Moscova. Kremlin. Congresului
VI al deputaţilor din RSFSR. Preşedintelui B. Elţin.
Ne declarăm protestul faţă de
acţiunile vice-preşedintelui RSFSR Al. Ruţkoi de susţinere a regimului
separatist din stânga Nistrului.
Colectivul pedagogic al Şcolii
Medii din satul Cimişeni, raionul Criuleni”.
Şi la etapa ulterioară
colectivul pedagogic din Cimişeni a fost în pas cu timpul, fiind receptivi la
schimbările din societate. Astfel, conform Ordinului nr. 114 din 2 august 2004
Şcoala Medie de Cultură Generală din localitate a fost reorganizată în Liceu Teoretic
începând cu 1 septembrie acelaşi an. Prima directoare al Liceului a fost Lidia
Țăranu.
În anul 2009 Consiliul Raional
Criuleni directoarei Liceiului Teoretic Cimișeni Lidia Țăranu i-a oferit titlul
de Omul anului 2009 în raionul
Criuleni. Având în vedere performanțele obținute în anul 2009 în domeniul de
activitate profesat, utilitatea publică, aportul personal în formarea imaginii
raionului la scară națională și internațională printr-o Dispoziție specială a
Consiliului Raional Criuleni Lidia Țăranu, directoarea Liceului Teoretic
Cimișeni pentru managementul de durată a instituției educaționale, câștigarea
și implimentarea multiplelor proiecte în colaborare cu asociațiile părinților,
administrația publică locală, elevii și peedagogii i-au decernat titlul de Omul
anului în raionul Criuleni[25].
În scurt timp graţie
abnegaţiei şi perseverenţei cadrelor didactice s-au realizat transformări
cantitative şi calitative în ceea ce priveşte organizarea procesului
instructiv-educativ. Au fost create mai multe catedre de profil care asigură o
eficienţă a studiilor, ridicându-le calitatea; a fost diversificată activitatea
elevilor în afara orelor de curs, inclusiv, prin antrenarea la scrierea
diferitor proiecte, precum, şi participarea la competiţii sportive atât la nivel
local cât şi republican.
În anul 2010, în cadrul
Liceului Teoretic activau cinci catedre: Limbă
şi comunicare, Ştiinţe exacte, Ştiinţe despre natură, Arte frumoase şi Clasele
primare[26].
Catedra „Limbă şi comunicare”
Nr.
d./o.
|
Numele, prenumele
|
Calificarea, gradul didactic
|
|
|
Liliana Scutelnic
|
profesoară de limbă şi literatură română, grad
didactic II, şeful catedrei
|
|
|
Natalia Cristea
|
profesoară de limbă şi literatură română, grad
didactic I
|
|
|
Maria Cazacenco
|
profesoară de limbă şi literatură română,
grad didactic II |
|
|
Ana Beţ
|
profesoară de limbă şi literatură română
|
|
|
Victoria Rabei
|
profesoară de limbă şi literatură română
|
|
|
Valentina Pisarenco
|
profesoară de limbă rusă, grad didactic II
|
|
|
Valentina Corcodel
|
profesoară de limbă rusă şi limbă franceză,
grad didactic II |
|
|
Natalia Cotoman
|
profesoară de limbă engleză, grad didactic II
|
|
|
Ludmila Lipovan
|
profesoară de limbă engleză
|
|
|
Raisa Gore
|
profesoară de limbă franceză
|
|
|
Alexandra Baractari
|
profesoară de limbă rusă, grad didactic II
|
Catedra „Ştiinţe Exacte”
Nr.
d./o.
|
Numele, prenumele
|
Calificarea, gradul didactic
|
|
|
Mariana Ursu
|
profesoară de informatică şi matematică,
grad didactic II, şeful catedrei |
|
|
Veronica Burlacu
|
profesoară de matematică, grad didactic II
|
|
|
Vera Cazac
|
profesoară de matematică, grad didactic II
|
|
|
Eugenia Sturza
|
profesoară de matematică, grad didactic II
|
Catedra „Ştiinţe despre natură”
Nr.
d./o.
|
Numele, prenumele
|
Calificarea, gradul didactic
|
|
|
Viorica Poseleţchi
|
profesoară de chimie, grad didactic I, şeful
catedrei
|
|
|
Lidia Ţăranu
|
profesoară de fizică, grad didactic I
|
|
|
Maria Cucinschi
|
profesoară de geografie, grad didactic II
|
|
|
Elena Cazac
|
profesoară de fizică, grad didactic II
|
|
|
Valentina Cazac
|
profesoară de biologie, grad didatic II
|
|
|
Nelea Dicusar
|
profesoară de istorie, grad didactic II
|
|
|
Angela Cazac
|
profesoară de istorie
|
Catedra „Arte frumoase”
Nr.
d./o.
|
Numele, prenumele
|
Calificarea, gradul didactic
|
|
|
Alexandra Baractari
|
profesoară de educaţie plastică, grad didactic
II,
şeful catedrei |
|
|
Maria Rabei
|
profesoară de educaţie fizică, grad didactic II
|
|
|
Valentina Tiholaz
|
profesoară de educaţie fizică
|
|
|
Axenia Toma
|
profesoară de educaţie tehnologică, grad
didactic II
|
|
|
Angela Cazac
|
profesoară de educaţie tehnologică
|
|
|
Iulia Cazacu
|
profesoară de educaţie muzicală, grad didactic
II
|
Catedra „Clase primare”
Nr.
d./o.
|
Numele, prenumele
|
Calificarea, gradul didactic
|
|
|
Lilia Cotoman
|
grad didactic II, şeful catedrei
|
|
|
Elena Pisarenco
|
grad didactic II
|
|
|
Axenia Gaidău
|
grad didactic II
|
|
|
Stela Golovei
|
grad didactic II
|
|
|
Maria Burlea
|
grad didactic II
|
|
|
Aurelia Cotoman
|
instruire
la domiciliu
|
Tendinţa permanentă de ridicare a profesionalismului şi modernizare a artei pedagogice sunt doar unele din caracteristicile colectivului pedagogic al Liceului Teoretic din Cimişeni. Rezultatele performante pe care le obţin la Concursul „Pedagogul Anului” constituie o dovadă în acest sens:
Anul de studii 2006 – 2007
·
Larisa
Dobrogeanu, profesoară de biologie, se plasează pe locul I la etapa raională,
participantă la cea republicană.
Anul de studii 2007 – 2008
·
Mariana
Ursu, profesoară de informatică, se învredniceşte de Diploma „Debut excelent în
pedagogie”;
·
Alexandra
Baractari, profesoară de educaţia plastică, obţine Diploma „Inteligenţă
profesională de excepţie”;
·
Viorica
Poseleţchi, profesoară de chimie, se plasează pe locul II la etapa raională.
Anul de studii 2008 – 2009
- Natalia Cristea, profesoară de limbă şi literatură română, obţine locul II la etapa raională;
Anul de studii 2009-2010
- Liliana Scutelnic, profesoară de limbă şi literatură română, se învredniceşte de Diplomă „Competenţe profesionale de excepţie”.
Un argument în plus în ceea ce
priveşte profesionalismul profesorilor îl constituie participarea şi
rezultatele obţinute de elevi la Olimpiadele raionale şi republicane. Propunem
mai jos doar unele din aceste performanţe:
Elevii premiaţi la olimpiadele şcolare,
faza raională şi republicană
Anul de studii 2003 – 2004
Nr.
d./o
|
Numele, prenumele elevului
|
Clasa
|
Disciplina
|
Olimpiada raională
|
Olimpiada republicană
|
Profesor coordonator
|
1
|
Irina Calcenco
|
9
|
biologie
|
1
|
Participant
|
L.Dobrogeanu
|
2
|
Ion Rabei
|
11
|
biologie
|
1
|
Participant
|
L.Dobrogeanu
|
3
|
Ana Tomac
|
11
|
limbă engleză
|
3
|
O. Postu
|
|
4
|
Lilia Punga
|
11
|
istorie
|
3
|
N. Dicusar
|
|
5
|
Lilia Nacu
|
9
|
geografie
|
3
|
M. Cucinschi
|
|
6
|
Natalia Ţaran
|
10
|
limbă rusă
|
3
|
L. Gliga
|
Anul de studii 2004 – 2005
Nr.
d./o
|
Numele, prenumele elevului
|
Clasa
|
Disciplina
|
Olimpiada raională
|
Olimpiada republicană
|
Profesor coordonator
|
1
|
Zinaida Cotoman
|
9
|
biologie
|
1
|
3
|
L.Dobrogeanu
|
2
|
Irina Calcenco
|
10
|
biologie
|
1
|
participant
|
L.Dobrogeanu
|
3
|
Cristina Moisei
|
10
|
biologie
|
2
|
L.Dobrogeanu
|
|
4
|
Natalia Ţaran
|
11
|
limbă rusă
|
2
|
L.Gliga
|
|
5
|
Cristina Rabei
|
10-u
|
limbă română
|
3
|
M.Cazacenco
|
|
6
|
Ana Beţco
|
10-u
|
limbă engleză
|
3
|
O. Postu
|
|
7
|
Angela Tomac
|
8
|
biologie
|
mentiune
|
V-na Cazac
|
|
8
|
Alexandru
Zlotea
|
9
|
limbă rusă
|
2
|
V-na Corcodel
|
Anul de studii 2005 – 2006
Nr.
d./o
|
Numele, prenumele elevului
|
Clasa
|
Disciplina
|
Olimpiada raională
|
Olimpiada republicană
|
Profesor coordonator
|
1
|
Elena Punga
|
10-r
|
biologie
|
1
|
participant
|
L.Dobrogeanu
|
2
|
Irina Calcenco
|
11-r
|
biologie
|
1
|
m
|
L.Dobrogeanu
|
3
|
Angela Tomac
|
9
|
chimie
|
1
|
participant
|
V. Poseleţchi
|
4
|
Igor Jigan
|
9
|
informatică
|
2
|
M. Ursu
|
|
5
|
Veronica Cotoman
|
9
|
geografie
|
2
|
M. Cucinschi
|
|
6
|
Ana Beţco
|
11
|
limbă engleză
|
3
|
O. Postu
|
|
7
|
Lilia Nacu
|
11
|
geografie
|
3
|
M. Cucinschi
|
|
8
|
Ghenadie Ţurcan
|
9
|
fizică
|
3
|
E. Cazac
|
Anul de studii 2006 – 2007
Nr.
d./o
|
Numele, prenumele elevului
|
Clasa
|
Disciplina
|
Olimpiada raională
|
Olimpiada republicană
|
Profesor coordonator
|
1
|
Ana Roşu
|
10-r
|
matematică
|
1
|
participant
|
V. Cazac
|
2
|
Elena Punga
|
11-r
|
biologie
|
1
|
participant
|
L.Dobrogeanu
|
3
|
Irina Calcenco
|
12-r
|
biologie
|
1
|
3
|
L.Dobrogeanu
|
4
|
Daniela Cristea
|
9
|
limbă română
|
2
|
N. Cristea
|
|
5
|
Maria Perciuleac
|
9
|
geografie
|
2
|
M. Cucinschi
|
|
6
|
Cătălina Poseleţchi
|
8
|
chimie
|
2
|
V. Poseleţchi
|
|
7
|
Cristina Cazacu
|
7
|
matematică
|
3
|
E. Sturza
|
|
8
|
Gheorghe Pisarenco
|
9
|
informatică
|
3
|
M. Ursu
|
|
9
|
Igor Jigan
|
10-r
|
informatică
|
2
|
M. Ursu
|
|
10
|
Tatiana Platon
|
11-r
|
limbă engleză
|
3
|
N. Cotoman
|
Anul de studii 2007 – 2008
Nr.
d./o
|
Numele, prenumele elevului
|
Clasa
|
Disciplina
|
Olimpiada raională
|
Olimpiada republicană
|
Profesor coordonator
|
1
|
Elena Punga
|
12-r
|
biologie
|
1
|
participant
|
L.Dobrogeanu
|
2
|
Igor Jigan
|
11-r
|
informatică
|
1
|
participant
|
M.Ursu
|
3
|
Ghenadie Ţurcan
|
9
|
limbă română
|
2
|
M.Cazacenco
|
|
4
|
Iuliana
Solonaru
|
9
|
informatică
|
2
|
M.Ursu
|
|
5
|
Dina Smoleac
|
9
|
biologie
|
2
|
L.Dobrogeanu
|
|
6
|
Luminiţa Scutelnic
|
9
|
geografie
|
3
|
M.Cucinschi
|
|
7
|
Felicia Tiholaz
|
9
|
limbă engleză
|
m
|
N.Cotoman
|
|
8
|
Daniela Cristea
|
10-r
|
limbă engleză
|
m
|
N.Cotoman
|
|
9
|
Paulina Punga
|
11-r
|
limbă engleză
|
m
|
N.Cotoman
|
|
10
|
Gheorghe Pisarenco
|
10-r
|
informatică
|
m
|
M.Ursu
|
|
11
|
Aliona Vataman
|
9
|
fizică
|
m
|
E.Cazac
|
|
12
|
Cătălina Poseleţchi
|
9
|
chimie
|
m
|
V.Poseleţchi
|
|
13
|
Victoria Pungă
|
12-r
|
chimie
|
m
|
V.Poseleţchi
|
Anul de studii 2008 – 2009
Nr.
d./o
|
Numele, prenumele elevului
|
Clasa
|
Disciplina
|
Olimpiada raională
|
Olimpiada republicană
|
Profesor coordonator
|
1
|
Tatiana Dicusar
|
10
|
geografie
|
2
|
M.Cucinschi
|
|
2
|
Maria
Perciuleac
|
11
|
geografie
|
2
|
M.Cucinschi
|
|
3
|
Silvia Nacu
|
9
|
limbă engleză
|
3
|
V-na Verdeş
|
|
4
|
Daniela Cristea
|
11
|
limbă engleză
|
3
|
N. Cotoman
|
|
5
|
Dina Smoleac
|
10
|
biologie
|
3
|
V-na Cazac
|
|
6
|
Mihaela Rabei
|
11
|
limbă română
|
m
|
V.Marişceac
|
|
7
|
Cătălina Poseleţchi
|
10
|
limbă engleză
|
m
|
N. Cotoman
|
|
8
|
Cristina Cazac
|
9
|
geografie
|
m
|
M.Cucinschi
|
|
9
|
Cristina Coreţchi
|
12
|
biologie
|
m
|
V-na Cazac
|
|
10
|
Veronica Cotoman
|
12
|
chimie
|
3
|
V.Poseleţchi
|
|
11
|
Tatiana Saratean
|
10
|
matematică
|
m
|
V. Burlac
|
|
12
|
Ana Punga
|
11
|
matematică
|
m
|
V. Burlac
|
|
13
|
Igor Jigan
|
12
|
informatică
|
3
|
M. Ursu
|
|
14
|
Gheorghe
Pisarenco
|
11
|
informatică
|
3
|
M. Ursu
|
Anul de studii 2009 – 2010
Nr.
d./o
|
Numele, prenumele elevului
|
Clasa
|
Disciplina
|
Olimpiada raională
|
Olimpiada republicană
|
Profesor coordonator
|
1
|
Nicoleta Dicusar
|
9
|
chimie
|
1
|
2
|
V.Poseleţchi
|
2
|
Tatiana Dicusar
|
11
|
geografie
|
1
|
participant
|
M.Cucinschi
|
3
|
Daniela Dicusar
|
7
|
fizică
|
2
|
E. Cazac
|
|
4
|
Daniela Cristea
|
12
|
limbă engleză
|
2
|
N. Cotoman
|
|
5
|
Gheorghe
Pisarenco
|
12
|
informatică
|
2
|
M. Ursu
|
|
6
|
Maria Dicusar
|
9
|
limbă română
|
3
|
V.Marişceac
|
|
7
|
Irina Cazac
|
12
|
limbă română
|
3
|
V.Marişceac
|
|
8
|
Gheorghe Ţaran
|
9
|
limbă engleză
|
3
|
N.Cotoman
|
|
9
|
Ilinca Gamarţ
|
8
|
fizică
|
m
|
L. Ţăranu
|
|
10
|
Marieta Marişceac
|
10
|
limbă engleză
|
m
|
N.Cotoman
|
|
11
|
Ana Punga
|
12
|
matematică
|
m
|
V. Burlac
|
Încadrarea elevilor la
scrierea proiectelor constituie o dovadă elocventă de conlucrare dintre cadrele
didactice şi discipoli. Profesoara Natalia Cristea a câştigat proiectul finanţat
Fundaţia Soros Moldova „Implicarea
copiilor orfani în dezvoltarea societăţii” cu 50 de elevi din Liceu: 25 –
orfani sociali şi 25 – din familii cu părinţii lângă ei.
Pe parcursul anului de studii
2009-1010 fost realizat Proiectul de parteneriat educaţional internaţional Împreună pe drumuri de istorie. Proiectul
a demarat între Colegiul Naţional „Al. I. Cuza”, Focşani-Vrancea, Colegiul
Naţional „Mihai Viteazul”, Colegiul Sfântul-Gheorghe,
Covasna şi Liceul teoretic Cimişeni, Republica Moldova.
Esenţa
proiectului consta în organizarea întâlnirilor între grupe de elevi de la
liceele partenere şi între cadrele didactice în cadrul parteneriatului, cu
scopul implicării active a elevilor în
activităţi individuale şi în echipă, stimularea competitivităţii acestora şi
întărirea sentimentului de colaborare interactivă în descoperirea şi promovarea
realităţilor istorice, culturale zonale şi naţionale.
Proiecte realizate pentru îmbunătăţirea mediului de lucru în cabinetul de
informatică:
- În anul
2009 – proiectul „UPS şi covoraşe pentru mouse-uri”
Şef de proiect – Mariana Ursu
În parteneriat cu ACCP (agenţia de creare şi câştigare a proiectelor)
Finanţat – Direcţia Generală Învăţământ Criuleni, elevii liceului.
- Anul
2008 – proiectul „Antivirus”
Coordonator de proiect – Gheorghe Pisarenco
Fimanţat – primăria (APL), Ministerul Educaţiei, resursele liceului.
- Anul
2007 – „Mouse” s-au procurat trei mouse-uri
Coordonator – Gheorghe Pisarenco
Finanţat – Primarul Ghenadie Rabei.
Paralel
cu procesul de sudii o atenţie sporită se acordă participării elevilor la
manifestaţiile culturale organizate la nivel raional şi republican.
În primăvara anului 2003 Liceul
Teoretic a participat la „Concursul raional al cântecului pascal”, unde a
obţinut locul I. După care Liceul a prezentat raionul la concursul judeţean. Coordonator:
Alexandra Baractari.
În anul 2008 Liceul a
participat la concursul „Lumea în viziunea copiilor” la care Marian Sârbu s-a
învrednicit de Diploma de gradul I pentru compoziţia „Lucrul cu pănuşa”,
coordonator învăţătoarea Angela Cazac.
La Concursul „Prevenirea şi
stingerea incendiilor în viziunea copiilor” organizat în 2010 Diploma de gradul
I i-a fost acordată lui Cristi Poseleţchi şi Maria Moldovan. Coordonator:
Alexandra Baractari.
Membrii cercului de dans
„Ciobăneii” au participat la mai multe ediţii ale festivalului raional unde
s-au învrednicit de premii. În anul şcolar 2008-2009 a participat la festivalul
republican ediţia a III-a, unde s-a plasat pe locul I. Coordonator: Maria
Scutelnic.
Concursul raional „La izvoarele
înţelepciunii”
Anul şcolar
|
Participanţi
|
Premii şi menţiuni la nivel de raion
|
Premii şi menţiuni la nivel de republică
|
1998 - 1999
|
Ursu Mariana
|
2
|
|
2002 - 2003
|
Marişceac Ludmila
|
3
|
|
2003 - 2004
|
Cazac Mariana
|
2
|
|
2004 - 2005
|
Solonaru Iuliana
Cristea David
|
m
m
|
|
2005 - 2006
|
Cristea Daniela
|
1
|
m
|
2006 - 2007
|
Cristea Daniela
Zlotea Alexandru
|
2
3
|
|
2007 - 2008
|
Zlotea Alexandru
Cristea Daniela
|
1
2
|
m
|
2008 - 2009
|
Cazac Irina
Solonaru Iuliana
|
3
m
|
|
2009 - 2010
|
Popescu Nicoleta
|
m
|
Succese remarcabile au obţinut
liceenii în domeniul sportului. În anul 2010 şapte sportivi au fost incluşi în
lotul naţional al Republicii, doi - în lotul naţional olimpic. Astfel,
·
Cristina
Scutelnic – a obţinut medalia de aur la Campionatul Ţărilor Balcanice, România,
2008;
·
Cezara
Mihailov – locul III, medalia de bronz la acelaşi campionat.
Un an mai târziu Cristina
Scutelnic – este decorată cu medalia de aur la Olimpiada tricolorului
din Italia (Regio - Emilio).
Aceste performanţe au fost
atinse graţie muncii depuse de antrenorul cimişenean Alexandru Scutelnic (n. 25 septembrie 1974), care din anul 2002 lucrează
antrenor de Taekwondo în Liceul Teoretic Cimişeni.
Scutelnic Alexandru este multiplu
campion al Republicii Moldova, maestru în sport, mai mulți ani deținător al centurii
neagre.
Cu toate aceste performanţe
colectivul Liceului Teoretic Cimişeni nu este ocolit de dificultăţile şi
problemele cu care se confruntă societatea din Republica Moldova care
traversează o perioadă de tranziţie interminabilă.
Din momentul crării
instituţiei de învăţământ din localitate de buna gestionare a activităţii acesteea
s-au îngrijit mai mulţi directori,
inclusiv: Alexei Văleanu, Dumitru Dănilă, Constantin Smărăndoiu, A. Guzun,
Afanasie Dimitriev, Teodor Bejan, Vladimir Turculeț, Nicolai Zingan, Nicolae
Negară, Ana Avetian, Valentin Gherlac, Dionisie Citulenco, Grigore Ojog, Lidia
Ţăranu. Actualente funcția de director o deține Valentina Pisarenco.
Pe parcursul desfăşurării
activităţii au fost încadrați în activitatea managerială mai mulţi directori adjuncţi responsabili de buna
desfăşurare a procesului instructiv: Vladimir Turculeț, Alexandru Bâlici,
Dionisie Citulenco, Valentin Gherlac,
Lidia Ţăranu, Valentina Pisarenco, Natalia Cristea ş.a.
În ceea ce priveşte directorii adjuncţi responsabili de
problemele educative, apoi aceştea au fost: Grigore Ojog, Raisa Rusu, Zinaida
Rabei, Ana Dimpu, Lidia Ţăranu, Larisa
Dobrogeanu, Natalia Cristea ș.a.
O experienţă bogată de lucru
cu copiii o are bibliotecare liceului Alexandra Baractari.
La moment psiholog şcolar este
Maria Scutelnic, asistentă medicală Natalia Magurean, director adjunct responsabilă
de activitățile gospodărești Maria Corcodel.
La asigutarea unui învățământ
de calitate a contribuit și funcționarea magazinuluii de cărți Luminița care asigura profesorii și
elevii cu rechizite școlare, cărți și alte necesități școlare. În fruntea
acestei instutuții comerciale a fost Zinaida Gaidău.
Învăţământul preşcolar. Din primele momente ale creării gosposăriei colective a fost pusă problema
deschiderii unei grădiniţe pentru copiii colhoznicilor. Iniţial grădiniţa a
funcţionat într-o casă particulară, având-o în frunte pe Elena Ticolaz.
Ceva mai târziu, în anul 1967
a fost dată în exploatare o clădire nouă cu o capacitate de 50 de locuri,
special predestinată a fi grădiniţa gospodăriei. Între timp clădirea a devenit
neîncăpătoare, în unii ani numărul micuţilor ajungând până la 80. Fapt care a
determinat ca în unele cazuri într-un pat să doarmă câte doi copii.
Pe parcursul întregii perioade
de activitatre a instituţiei în fruntea grădiniţei au fost numite: Maria Pungă,
Viorica Beţ, Ala Cotoman, Varvara Bumbu şi Vera Dicusar. Printre educatoare
s-au remarcat: Elena Golovei, Ana Sturza, Tamara Raitabuc şi Ana Albu.
Salariul mediu al unei angajate
a constituit 80 rub.
Din cauza nerentabilitpăţii
gospodăriei colective şi a incapacităţii acesteia de a întreţine grădinița, în
1995 această instituţie şi-a încetat activitatea.
Paralel cu grădiniţa
aprovizionată de colhoz, în sat a mai funcţionat o grădiniţă ce aparţinea
complexului pentru creşterea porcilor. Iniţial grădiniţa a funcţionat într-un
apartament la orăşel, iar pe parcursul anilor 1986 s-a transferat în blocul
nou. Luând ca criteriul asigurarea bezei tehnico-materiale grădiniţa „Ghiocel”
– aftfel a fost numită – se plasa pe locul doi în RSSM. Grădiniţa dispunea de
bazin, duş, sală de sport, sala poveştilor etc.
La grădiniţă activau şase grupe
a câte 25 de copii.
Pe parcurs funcţia de director
a fost deţinută de: Maria Carauş, Valentina Severiuhina (vorbitoare de limbă
rusă), Alexandra Baractari, Vera Dicisar, iar actualmente de Maria Nacu. În
calitate de educatoare s-au remarcat: Eugenia Puşcaş, Lidia Beţco, Maria Petco,
Alexandra Cristea, Claudia Rabei, Ala Cotoman ş.a.
O dată cu falimentarea
complexului a fost închisă. În anul 2004 se redeschide.
La moment activează patru
grupe în care sunt educaţi 120 de copii[27].
În scopul realizării unui
control sistematic, inclusiv în perioada vacanţelor asupra elevilor şcolii,
pentru a se asigura că generaţia în creştere nu deviază de la rigorile
Partidului Comunist şi pentru a le asigura copiilor unele condiţii de petrecere
a timpului liber, în anii 80 au fost construite tabere de odihnă în majoritatea
localităţilor săteşti din Republica Moldova. Astfel, în lunile de vară se
organiza şi odihna elevilor din localitatea Cimişeni. Elevii se odihneau în
două schimburi a câte 240 copii fiecare.
Tabăra de odihnă din Cimişeni
a fost construită pe parcursul anilor 1975-1976 şi a fost denumită „Lastocika”
(„Rândunica”). Elevii ce se odihneau erau împărţiţi în detaşamente de pioneri
şi pe lângă odihna propriu-zisă se continua promovarea valorilor comuniste.
În toată perioada de odihnă a
elevilor erau angajaţi în jur de 30 de persoane: învăţători, soră medicală,
bucătari, şoferi, lucrători tehnici ş.a.
Copiii erau asiguraţi cu
condiţii decente şi hrană suficientă şi calorică.
Anul 1992 a fost ultimul an în
care copiii satului s-au odihnit în tabără.
Tabelul
învăţătorilor şi a disciplinelor
predate în anul de studii 1957-1958
Nr.
d/o
|
Numele, prenumele
|
Disciplina
|
Numărul de ore/săptămână
|
1
|
Guzun A.
|
Geografia
Limba franceză
|
4 ore
6 ore
|
2
|
Cernâşov Gh.
|
Limba rusă
Limba franceză
|
16 ore
2 ore
|
3
|
Ţaran V.
|
Matematica
Fizica
|
17 ore
1 oră
|
4
|
Plaţânda T.
|
Istoria
Matematica
Arta plastică
|
6 ore
6 ore
2 ore
|
5
|
Dimitriev A.
|
Limba română
|
12 ore
|
6
|
Bâlici A.
|
Biologia
Munca
Geografia
|
17 ore
|
7
|
Craveţ M.
|
Educaţia
fizică
Învăţătoare,
clasa a II-a „B”
|
6 ore
|
8
|
Ţâmbalist I.
|
Instructoare
superioară de pioneri
Muzica
|
2 ore
|
9
|
Tighinean E.
|
Învăţătoare,
clasa a III-a „B”
|
|
10
|
Negară E.
|
Învăţătoare,
clasa a III-a „A”
|
|
11
|
Malai C.
|
Învăţătoare,
clasa a II-a „A”
|
|
12
|
Dimitrieva A.
|
Învăţătoare,
clasa a IV-a „A”
|
|
13
|
Ojog Gr.
|
Învăţătorul
clasa I-a „A”
|
|
14
|
Cernei N.
|
Învăţătoare,
clasa I-a „B”
|
|
15
|
Guzun V.
|
Conducătoarea
cercului de broderie
|
Tabelul
învăţătorilor şi a disciplinelor predate în anul de studii 1960-1961
Nr.
d/o
|
Numele, prenumele
|
Disciplina
|
Numărul de ore/săptămână
|
1.
|
Dimitriev A.
|
Limba română[28]
|
10 ore
|
2.
|
Negară N.
|
Matematica
|
14 ore
|
3.
|
Bâlici A.
|
Biologia
Chimia
|
32 ore
|
4.
|
Malai C.
|
Învăţătoare, clasa I-a „A”
|
|
5.
|
Tăbârţă E.
|
Învăţătoare, clasa a II-a „A”
Arta plastică
|
5 ore
|
6.
|
Gherdea Z.
|
Învăţătoare, clasa a II-a „B”
|
|
7.
|
Tighinean E.
|
Învăţătoare, clasa a I-a „B”
Muzica
|
5 ore
|
8.
|
Dimitrieva A.
|
Învăţătoare, clasa a III-a „A”
|
27 ore
|
9.
|
Sprânceană T.
|
Învăţătoare, clasa a II-a „C”
Geografia
|
27 ore
6 ore
|
10.
|
Negară E.
|
Învăţătoare, clasa a III-a „B”
|
27 ore
|
11.
|
Livinskaia I.
|
Învăţătoarea clasei a IV-a „A”
|
34 ore
|
12.
|
Perju F.
|
Învăţătoare, clasa a IV-a „B”
|
34 ore
|
13.
|
Nacu E.
|
Instructoare superioară de pioneri
|
|
14.
|
Ojog Gr.
|
Fizica
Aritmetica
|
30 ore
|
15.
|
Tăbârţă V.
|
Limba română
Limba franceză
Limba rusă
|
31 ore
|
16.
|
Citulenco D.
|
Matematica
|
24 ore
|
17.
|
Citulenco V.
|
Limba română
Limba franceză
Limba rusă
|
34 ore
|
Tabelul
învăţătorilor şi a disciplinelor predate în anul de studii 1981-1982
Nr.
d/o
|
Numele, prenumele
|
Disciplina
|
Numărul de ore/săptămână
|
1.
|
Ojog Gr., director
|
Geografia
Arta plastică
Istoria
|
4 ore
6 ore
4 ore
|
2.
|
Citulenco D., director adjunct
|
Matematica
|
12 ore
|
3.
|
Negară N.
|
Matematica
Pregătirea militară
|
9 ore
7 ore
|
4.
|
Citulenco V.
|
Limba română[29]
|
20 ore
|
5.
|
Citulenco A.
|
Limba română
|
18,5 ore
|
6.
|
Cazacenco M.
|
Limba română
|
19,5 ore
|
7.
|
Scutelnic T.
|
Limba rusă
|
20 ore
|
8.
|
Bogaciuc G.
|
Limba rusă
|
19 ore
|
9.
|
Gliga L.
|
Limba rusă
|
20 ore
|
10.
|
Cazac V.
|
Matematica
|
18 ore
|
11.
|
Dimpul T.
|
Matematica
|
18 ore
|
12.
|
Dimpul A.
|
Matematica
|
18 ore
|
13.
|
Cazacenco N.
|
Istoria
|
18 ore
|
14.
|
Corcodel A.
|
Istoria
|
20 ore
|
15.
|
Cucinscaia M.
|
Geografia
|
18 ore
|
16.
|
Gori L.
|
Fizica
|
23 ore
|
17.
|
Cazacenco P.
|
Chimia
|
17 ore
|
18.
|
Ceban L.
|
Limba modernă (engleză)
|
19 ore
|
19.
|
Rabei Z.
|
Limba modernă (engleză)
|
20
ore
|
20.
|
Chetruşca M.
|
Cultura fizică
|
20 ore
|
21.
|
Corcodel V.
|
Cultura fizică
|
6 ore
|
22.
|
Scutelnic M.
|
Educaţia tehnologică
|
22 ore
|
23.
|
Cociuc S.
|
Educaţia muzicală
|
8 ore
|
24.
|
Ganenco V.
|
Educatoare,
clasa a II-a „B”
|
|
25.
|
Vieru G.
|
Educatoare,
clasa a II-a „A”
|
|
26.
|
Temciuc L.
|
Educatoare,
clasele a III-a
|
|
27.
|
Corcodel V.
|
Educatoare,
clasele a IV-a
|
|
28.
|
Dicusar M.
|
Educatoare,
clasele I-ia
|
|
29.
|
Corcodel A.
|
Bibliotecar-şef
|
+ anexa 2 + anexe
[1] ANRM, F. 927, Inv. 1, dos. 3, f. 81.
[2] F. 339, Inv. 1, dos. 11652, f. 51.
[3] ANRM, F. 927, Inv. 1, dos. 3, f. 80.
[4] Ibidem, f. 1-1 verso.
[5] Ibidem, f. 5-5 verso.
[6] Ibidem, f. 71 verso.
[7] Ibidem, f. 75 verso.
[8] Ibidem, f. 49.
[9] Ibidem, f. 51.
[10] Ibidem, f. 12.
[11] Stânjen – unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii
sistemului metric, care a variat, după epocă şi regiune, de la 1,96 m la 2,23
m.
[12] Ibidem, f. 49 verso.
[13] Localităţile Republicii Moldova: Itinerar
documentar-publicistic, Chişinău, Universul, Vol. IV, 2002, p. 30.
[14] Mai detaliat vezi: Mariana S. Țăranu Politica sovietică de lichidare a intelectualității basarabene. Studiu de caz: Mihai Curicheru, sursa: http://intersectii.eu/politica-sovietic-de-lichidare-intelectualitii-basarabene-studiu-de-caz-mihai-curicheru-2/, preluat pe data de 8 decembrie 2013.
[15] ANRM, F. 339, Inv.
11633, f. 4 verso.
[16] Ibidem, dos. 11645,
ff. 61-61 verso.
[17] Ibidem, dos. 2819, f.
173.
[18] Ibidem, dos. 6220, f.
F. 74.
[19] Ibidem, dos. 6293, f.
703 verso.
[20] Ibidem, dos. 11645, f. 56.
[21] Ibidem, f. 25.
[22] AOSP RM, F. 33,
Inv.1, dos. 3, f.11.
[24] AOSP RM, F. 69, Inv.
93, dos. 16, f. 91.
[25] Est-Curier, 2013, 26 iunie.
[26] Aici și în continuare
informație reflectă situația din anul 2010.
[27] Informația este
valabilă pentru anul 2010.
[28] În perioada regimului totalitar sovietic limba
română a fost redenumită în limba moldovenească.
|
|
|||
Elena Ticolaz, prima şefă a grădiniţei de copii din Cimişeni în 1963.
Colectivul de pedagogi ai şcolii medii din Cimişeni la o nuntă.
Grigore Ojog, directorul
şcolii medii Cimişeni, 1980-2000.
Lidia Țăranu, directorul Liceului Teoretic, 2000-2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu