"Poți ieși din sat, dar satul nu va ieși din tine": 2016

O echipa de profesionisti istorici si filologi, sub indrumarea conferentiarului universitar, doctor in istorie Mariana S. TARANU(marianastaranu.blogspot.md)

este dispusa ca impreuna sa aducem un omagiu locurilor in care v-ati nascut si a oamenilor care le-au cinstit

si vine cu oferta de a cerceta si a scrie istoria localitatii de bastina (pe baza materialelor de arhiva, a interviurilor, literaturii de specialitate, dar si a surselor orale).

Pentru informatii suplimentare contactati:

· Numarul de telefon: +37379477895

mariana.s.taranu@gmail.com

Model

SATUL CIMISENI, RAIONUL CRIULENI

CUPRINS

INTRODUCERE

I. MOSIA SI POPULATIA SATULUI CIMISENI

II. ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA

III. DEZVOLTAREA INVATAMANTULUI

IV. VIATA RELIGIOASA

V. MOBILIZAREA FORTATA A CIMISENENILOR IN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

VI. REPRESIILE SI DEPORTARILE - FORME ALE TERORII SOVIETICE

VII. FOAMETEA ORGANIZATA

VIII. EVOLUTIA VIETII ECONOMICE

IX. OCROTIREA SANATATII

X. CIMISENENII IN RAZBOIUL DE LA NISTRU

INCHEIERE

MOSIA SI POPULATIA SATULUI CIMISENI

Conform informaţiilor la care am avut acces pentru prima dată au fost atestate documentar teritoriile pe care s-a dezvoltat mai târziu satul Cimişeni[1] la 15 iulie 1660, când conform spuselor lui Rodu Rossetti, stăpân peste pământuri era Gheorghe Ursachi[2]. Se pare că la mijlocul secolului al XVII-lea se crease o mică aşezare umană, formată din câteva case, care iniţial purta numele de Ciumeşeni sau Ciumeşani. Ceva mai târziu, în 1676, Axana fiica lui Mardas, îi dăruieşte lui Andrei Mihuleţ, pârcălab de Orhei, partea ei din moşia Ciumişeni. Pe baza respectivului act deducem, că partea de moşie în posesia căreea se afla Axana iniţial aparţinuse unui oarecare Nuvar Chihaie. În 1676 prin bunăvoinţa Axanei trece în posesia lui Andrei Mihuleţ, pârcălab de Orhei.

În ultimii ani ai sec. al XVIII-lea, moşia Ciumeşeni reapare în actele de la curtea domnească. Pe baza unuia dintre ele deducem că între timp proprietar al moşiei devenise banul Costache Sturza. La 5 februarie 1788, Domnul Moldovei confirmă hotarele stabilite anterior între moşia în proprietatea căreia se afla banul Constantin Sturza şi cea a vornicului Teodor Balş. Asemenea acte, prin care o parte a terenurilor ce aparţineau unui proprietar era vândută/dată în posesia altuia sunt ceva firesc. Cert este că la 1834 Gavriliţă Costache, vornicul cel mare, deţinea la moartea sa întreaga moşie a satului Ciumeşeni[3]. Ulterior, neclar rămâne mecanismul prin care către anul 1869 moşia satului a devenit proprietatea lui Carabet Anuş.

Printre cei mai mari proprietari se mai cunosc: Ion Scutelnic, Vasile Scopovschi şi Serghei Korsakov.

În ultimul deceniu al sec. al XIX-lea, pământurile localităţii se aflau în posesia a trei proprietari funciari, după cum urmează:

moşia Ciocârlan, proprietar El. Iaroşevici;

moşia Ciocârlan, proprietar E. Ianovskaia;

moşia Valea Recei, proprietar Eugenia Korsakova[4].

Reforma agrară, realizată în primii ani după Marea Unire, a avut drept scop împroprietărirea locuitorilor de la sate. Terenul cu care au fost împroprietăriţi locuitorii din satul Cimişeni, împreună cu cei din Vadul-lui-Vodă, Bălăbăneşti, Togatin, Zagaidaca şi Buga a format o regiune cu loturi indicate de împroprietărire. În total, au fost expropriate 3 848 ha de pământ. Prin hotărârea Comisiei Judeţene, în satul Cimişeni au fost recunoscuţi cu drept de proprietate 212 locuitori trecuţi în tabloul principal şi 26 locuitori trecuţi în tabloul suplimentar, în total 238 locuitori care au pământ propriu. Şcolii i s-a rezervat un lot de şase hectare.

Locuitorii satului Cimişeni au fost împroprietăriţi cu 907 ha 500 m.p., după cum urmează:

din moşia „Valea Recea” (fost proprietar E. Korsakova) – 255 ha 8600 m.p.
din moşia „Ciocârnal” (fost proprietar E. Ionovskaia) – 355 ha 8900 m.p.
din moşia „Ciocârlan” (fost proprietar E. Iaroşevici) – 301 ha 1300 m.p.
din moşia Bisericii Cimişeni – 14 ha 1700 m.p.

Din totalul de 907 ha 500 m.p. – 232 ha 6000 m.p. constituia imaşul, iar restul (674 ha 4500 m.p.) era pământ arabil. La imaş a pretins şi a primit câte o cotă fiecare locuitor[5]. Preotul Gh. Roşca a renunţat la pământ motivând că îi este suficient pământul de care dispune[6].

Locuitorii satului au primit pământ şi în localităţile învecinate: Cobusca, Mereni, Salcia şi Botnăreşti judeţul Tighina. Deopotrivă şi unii locuitori ai satelor respective deţineau pământuri pe moşia satului Comișeni – în total 48 ha[7].

Către 1942, teritoriul satului includea 2889 ha, dintre care vetrei satului îi erau rezervare 103 ha. Terenurile agricole constituiau 2267 ha, păşunile – 305 ha, plantaţiile de viţă-de-vie – 123 ha, drumurile şi apele – 46 ha[8].

În ceea ce priveşte distribuirea păşunilor (1940), apoi acestea se rezumă la:

Nr. d/o	Denumirea moşiei	Păşune	Fâneţe	Lucernă	Umbrare	Pepinieră
1	Ciocârlanu (propr. E. Iaroşevici)	66 ha
2	Ciocârlanu (propr. E. Ionovskaia)	73 ha
3	Valea Recea	74 ha				½ ha
4	Şes	7 ha	4 ha	1 ha	4 ha[9]

La momentul creării gospodăriilor colective în localitate a avut loc o desproprietărire a gospodăriilor ţărăneşti individuale. Fiecare familie a fost impusă să dea gratuit în colhoz proprietăţile funciare pe care le deţineau. Statul sovietic permiţându-le să se folosească doar de loturile de pe lângă casă şi unele mai mici din preajmă – atât ca să-şi asigure minimum de existență. Gospodăria colectivă din sat dispunea de 2427 ha de pământ[10]. Actualmente moşia totală a satului constutuie în jur de 3305 ha de pământ.

Conform Dicţionarului Statistic al Republicii Moldova întocmit în baza Recensământului din 1989 suprafaţa totală a terenurilor agricole predestinate sectorului obştesc constituia 2170 ha, inclusiv: teren arabil – 1837 ha, vii – 99 ha, livezi – 90 ha. În timp ce terenurile agricole din sectorul individual reprezentau 135 ha.[11].

Primele date la care am avut acces ce vizează numărul locuitorilor din localitate se referă la anul 1868 când se atestă 68 de familii şi şapte burlaci. Graţie sporului natural, îmbunătăţirii condiţiilor de trai şi tradiţiei se constată o creştere anuală a acestora.

Propunem mai jos un şir de informaţii care elucidează sporul natural al populaţiei din localitatea Cimişeni.

Nr. d./o.	Anul	Numărul total	Femei	Bărbaţi	Note
	1868[12]				68 familii şi şapte burlaci
	1870[13]		347	336
	1871[14]		235	264	66 case de locuit
	1875[15]		293	309
	1895[16]		403	412	103 case de locuit
	1915[17]		455	518
	1922[18]				400 capi de familie
	1927[19]	1264			342 gospodării[20]
	1941[21]	1755			436 capi de familie
	1942[22]	1750			1741- moldoveni, 9-ţigani[23] 493 – capi de familie[24]
	1943[25]		613	914
	1967[26]	2300
	1981	3000
	1997	3115
	2004	2868[27]
	2009	2212[28]

Din cauza condiţiilor nesatisfăcătoare de trai, care nu corespundeau așteptărilor locuitorilor, unii cimișeneni încercau trece cu traiul în alte regiuni. Un caz elocvent s-a înregistrat în 1897, când un grup de săteni au solicitat permisiunea guvernatorului Basarabiei de a se strămuta în orăşelul Samarcu, judeţul Albasarsk, regiunea Akmalinsk:

Excelenţei Sale

domnului gubernator al Basarabiei

Locuitorii: Constantin Ursu, Ştefan Ştelenco,

Ion Ursu, Onisim Russu, Fiodor Ursu,

Ion Draguţan, Gheorghe Pungă, Alexandru Nacu

şi Alexandru Gaidău din satul Cimişeni, volostea Mereni, judeţul Chişinău.

Cerere[29]

Dorim să ne strămutăm în orăşelul Samarcu, judeţul Albasarsk, regiunea Akmalinsk (n.a. azi regiunea Akmolinsk din Nordul Kazahstanului), deaceea mizăm pe dispoziţia Excelenţei Voastei de a fi aprovizionaţi cu cele necesare până în orăşelul Samarcu. Am dori să ne stabilim începând cu 4 septembrie 1897[30].

Solicitanţilor de a pleca le-a fost respinsă cererea.

În a doua jumătate a sec. al XIX-lea în localitatea Cimişeni erau în jur de 150 case de locuit. Conform surselor timpului, în 1870 erau înregistrate 108 locuinţe, iar cinci ani mai târziu numărul acestora ajunsese la 143[31]. Dacă în 1934 în sat erau 324 case de locuit[32], apoi în 1943 în Cimişeni erau ridicate 458 case[33].

Conform datelor recensământului din anul 2004, populaţia satului constituie 2868 de locuitori, 49.20% fiind bărbaţi, iar 50.80% femei[34]. Structura etnică a populaţiei satului denotă că: 99.30% - sunt moldoveni/români, 0.17% - ucraineni, 0.45% - ruşi, 0.03% - bulgari și 0.03% - polonezi.
În localitatea Cimişeni au fost înregistrate 889 de gospodării la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 2868 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3,2 persoane. Gospodăriile casnice erau distribuite, în dependenţă de numărul de persoane ce le alcătuiesc, în felul următor: 17.44% - 1 persoană, 18.34% - 2 persoane, 18.90% - 3 persoane, 24.63% - 4 persoane, 13.05% - 5 persoane, 7.65% - 6 şi mai multe persoane.

D o c u m e n t e

1676 martie 23.

Zapisul Acsanei, fata lui Mordas, dăruește lui Andreia Mihulețu, părcălab de Orhei, partea ei din Criuleni[35]

Adecă eu Acsana fata lui Mordas nepoata lui Roman den sat de Crivuleani și cu ficioru mieu cu Platon, și eu Prodan nepotul Ascanei ficiorul lui Simion, strănepotul lui Roman mărturisam noi cu acest adevărat zapis al nostru cum noi de bună voe noastră de nime săliți și nici asupriți, am datu și am dăruit anoastră direaptă ocină și moșie ce să va alege parte lui Roman din satu Crivuleani din varta satului și din câmpu și din pomete și dintrapă undeva fi vadu de moară și loc de ...[36] și din tot locul cu tot vinitul, aciastă parte o am dat și am dăruit dumisali lui Andrei Mihulețu părcălabului de Orheiu pentru sufletul părinților noștri și pentru sufletul lui Roman a moșului nostru, ca săi hie dumisali direaptă ocină și moșie și danie dela noi în veaci, și cuconilor dumisali și nepoților și strenepoțior, și aciastă danie cari o am dat au fost denainte a mulți oameni buni anume Zlotie vătavul, și dinainte lui Iordachie vornicului de Izbiște și a Lupului Ciupag vatavului, și a lui Vlase den Cotelnici și denainte Crețului văt. den Crivuleani și a lui Maftei di acolo și a lui Costin și a lui Nuvar chihaie de Ciumeșeni și a lui Mirăuț Danul infbașa din Ohrincea și a lui Donosăe de Tărbujeani și denainte a mulți oameni buni cari sau prilejit acolo și să aibă dumnialui aș face și dires domnescu despre acest zapis al nostru. Și pentru credință neam pus și degitele și asești oameni buni, și eu Ion diaconul am scris.

Let 7183 mart 23

+Ascana, +Platon, +Platon, +Zloti vat., +Iordache vat., +Lupul vat., +Costin ot Dae, +Donos, +Valsie ot Furceni, Vlasie iscăl.

(Original hârtie).

1798, Februarie 5.

Divanul întărește prin hotărîrea sa învoiala intervenită între banul Costache Strurza proprietarul moșiei Ciumeșenii și biv vel vornicul Teodor Balș proprietarul moșiei Păduchenii ce este într-un trup cu Tohantinul privitoare la hotarul dintre moșiile lor. (Original)[37]

După jalubă ce-au dat duml. banul Costache Sturze asupra dums. Theodor Balș biv vel vornic cu arătare că moșie dums. Ciumeșenii dela țînut Orheiului s-ar fi înpresurând de duml. vornicul cu moșie Păduchenii ci esti într-un hotar cu Tohatinul și au cerșit ca după o mărturie în chip de hotarnică din anii 7208, mart 27 iscălită de un Ion Leca căpitan i de un Vasile vornicel nemesnic ot Davida să i se îndrepteze hotarul despre moșie dums.vor., prin care se cuprind hotarăle a câteva moșii și între altele arată și pentru hotarul moșiei Ciumișenii că se începe din Fântâna lui Studenschi care se hotărăște cu hotarul Păduchenilor (de unde este și pricina acum între duml. banul și între duml. vor.) prepuind duml. banul că ar fost ace fântână a lui Studenschi unde sînt niște ceșmele pe hotarul dums. vor. S-au înfățoșat la Divan înnaintea noastră amândoo părțile vechil fiind și deplin răspunzătoriu la giudecată din partea dums. banului omul dums. Gavril Jerdan, undea văzindu-se și ace mărturie mai sus zisă pe care au arătat-o vechilul dums. banului și înpotrivă răspunzând duml. vor că ar fi neadevărată și că de fântâna lui Studenschi nu s-ar fi pomenit niciodată să fi fost hotar despărțitoriu între moșie dums. și între Ciumișeni și că de au și fost vreao fântână cu acest nume, n-au fost acolo undea sînt ceșmelile. După cercetarea ce s-au făcut de cătră giudecată acei mărturie nu s-au putut pune nici un temeaiu asupra ei, fiind făr nici o încredințare și mai vânjos că la ace cercetare ce arată acei iscăliți printr-însa nimine din stăpânii moșiilor n-au fost, nici după scrisori nu este făcută, care la urmă cât pentru acele ceșmele ci le prepune a fi unde ar fi fost Fântâna lui Studenschi nici vechil dums. banului n-au mai tăgăduit, ci su mărturisit însuș că sint pe moșie dums. vornicului. Apoi fiicd că duml. vornicul au arătat un ispisos vechiu dele domnul Vasile Vvod din anii 7158, iulie 28 cuprinzătoriu înpregiur pe hotarul moșieiTohatinul prin carele se arată anume sămnile părții moșiei Tohatinului care dela un loc se agiunge și cu Ciumișenii, adică dela un stâlpu de piatră ce-l numește Stâlpul Fărlii, drumul spre apus păn înpotriva Movilei Hrubeștii într-o beșicură lângă drum la un stâlp de piatră. De-aicii la vale pân în muche la altă piatră. Deacii muchea la deal pân în podiș într-o beșicură asupra Ciocârlanului la piatră. De acolea pân la Piatra bătrână ce-i scrie cruce într-însa, care la această piatră au arătat amândoo părțile că este colțul Tohatinului, adică la ace cu cruce, din care sămne au arătat dum. vor. că Stâlpul Fârlii, beșitură dinpotriva Movilei Hrubeștei, beșitura asupra Ciocârlanului, piatra ace bătrână cu cruce sînt și acum știute și cunoscute și prin aceste și stăpânește, care sămne nici vechil dums. banului nu le-au tăgăduit și înprotiva ispisocului acestue mai mult n-au pricinuit, ci mai vârtos au răspuns că și duml. banul este priimit și mulțămit se stăpânească duml. vornicul după semnile acestea.

Drept aceae, de vreme ce amândoo părțile s-au mulțămit ca după sămnile ispisocului acestue a domnului Vasile Vvod să urmeze stăpânire între aceste moșii și altă pricină mai mult n-au rămas, asemine dar și dela giudecată s-au hotărât ca duml. vornicul Theodor Balș să-ș stăpânescă moșie Tohatinul de către Ciumeșeni întocma prin acelaș sămne a ispisocului ce s-au zis mai sus și nici o parte, nici alta mai mult să nu să întindă cu stăpânirea, dându-se dela Divan dums. vornicului și această carte de giudecată și asămine s-au dat și dums. banului Costachi Sturze.

1798, fev. 5.

Canta vel logft Constantin Grecean vel logoft

Constantin Balș vel vornic Alexandru [Ianculeu] vel vornic

Vasile Costache vel vornic (indescifrabil) vel vornic

S-au trecut în condică

Matei condicar

Colecția d-lui Anatolie Iaroșevici din Vadul lui Vodă, jud. Lăpușna

Act de vînzare-cumpărare

Astăzi, 1 februarie 1942, între Gheorghe Giosan şi Panteleimon Băţcu din comuna Cimişeni a intervenit următorul act de vânzare-cumpărare:

Eu, Gheorghe Giosan am vândut Dlui Panteleimon Băţcu din această comună, un teren loc de casă, proprietatea subsemnatului, provenit din moştenire în suprafaţă de 300 stânjeni pătraţi cu următoarele vecinătăţi: la răsărit cu Alexandru Băţcu, la apus – cu Roman Costiuc, la miază-zi cu Părtache Băţcu şi cu Ion Nistreanu şi la miază-noapte cu Costache Corcodel.
Preţul acestei vânzări-cumpărări este de 1000 lei[38].

Act de vânzare

Subsemnatul Alexei Constantin Dicuseară, din comuna Cimişeni, judeţul Lăpuşna, vinde în veci şi irevocabil locuitorului Vasile Ion Golovei, din comuna Cimişeni, Judeţul Lăpuşna suprafaţa de 620 metri pătraţi de teren loc de casă situat în vatra satului Cimişeni care are următoarele vecinătăţi: la răsărit cu locuitorul Ion Tomacu, la miază-zi cu locuitorul Ion Băţcu, la apus cu Vasile Custiuc şi la miază-noapte cu Ion Scutelnicu.

Acest pământ subsemnatul îl stăpânesc cu moştenire de la defunctul meu tată Constantin Dicuseară.

Preţul vânzării este de lei 10000 lei care subsemnatul i-am primit acum la facerea prezentului act de vânzare provizori.

Alexei Decuseară semnează.

Vasile Golovei prin punere de deget, deoarece nu ştia carte[39].

[1] În anul 1981 un grup de cercetători de la Academia de Ştiinţe a RSSM au efectuat săpături arheologice pe moşia satului Cimişeni şi au descoperit două movile funerare. Acestea se încadrează cronologic în perioada eneolotică şi epoca bronzului.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că mormintele aparţin unor triburi nomade, în cazul dat considerând că erau sarmaţi (În lucrările de specialitate sarmaţii sunt descrişi ca un popor războinic, buni călăreţi şi buni arcaşi). Pe baza inventarului descoperit: ulcioare, mărgele din sâmburi etc. așezarea a fost datată cu sec. I-II e.n. (S. M. Agulnikov, V.S.Beilekci, Arheologhiceskie issledovania na verhne-pugacenskom massive în Moldanskoe Podnestrovie v pervobytnuiu epahu, Kishiniov, Ştiinţa, 1987, pag. 79-86).

[2] Rossetti R., Pământul, sătenii şi stăpânii în Moldova, Tomul I, De la origini până la 1834, Bucureşti, 1907, pag. 246.

[3] Ibidem, pag. 246-247.

[4] ANRM, F. 110, Inv. 1, dos. 1995, f. 44 verso.

[5] Ibidem, ff. 33-34.

[6] ANRM, F. 110, Inv. 1855, dos. 110 verso.

[7] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11663, f. 10.

[8] Ibidem, f. 9 verso.

[9] ANRM, F. 1793, Inv. 1, dos. 537, f. 7 verso.

[10] ANRM, F. 3257, Inv. 4, dos. 13, f. 24.

[11] Dicţionar Statistic al Republicii Moldova, Volumul II, Chişinău, 1994, pag. 417.

[12]ANRM, F. 8, Inv. 1, dos. 891, f. 18 verso.

[13] Egunov A. N., Bessarabskaia gubernia v 1870-1875 godah, Pereceni naselionnyh mest, Kishiniov, 1979, p. 31

[14] ANRM, F. 208, Inv. 12, dos. 62, f. 5 verso.

[15] Egunov A. N., Op. cit., p. 31.

[16] ANRM, F. 208, Inv. 4, dos. 100, f. 14 verso.

[17] Spravocinaia kniga Kishiniovskoi eparhii na 1915 god, Kishiniov, 1915, p. 146.

[18] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11623, f. 5.

[19] Anuarul României pentru comerţ, industrie, meserii şi agricultură, Bucureşti, 1925-1926, Bucureşti, 1927, p. 2290.

[20] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 6170, f. 10.

[21] Ibidem, dos. 6221, f. 1.

[22] Ibidem, dos. 11663, f. 72.

[23] Ibidem, dos. 2562, f. 69.

[24] Ibidem, dos. 11673, f. 1-5.

[25] Ibidem, dos. 11663, f. 51.

[26] Biruitorul, 1981, 21 februarie.

[27] Biroul Naţional de Statistică a Republicii Moldova. Rezultatele Recensământului Populaţiei din 2004.

[28] Alegători

[29] Textul cererii a fost scris în limba rusă.

[30] ANRM, F. 329, Inv. 3, dos. 562, f. 1.

[31] Egunov A. N., Op. cit., p. 31.

[32] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11663, ff. 51-51 verso.

[33] Ibidem, dos. 3160, f. 136.

[34] Biroul Naţional de Statistică a Republicii Moldova. Rezultatele Recensământului Populaţiei din 2004

[35][35] Documente basarabene, XVI, Zapise, (1657-1864), Chișinău, Cartea Românească, 1933, pag. 13-14.

[36] Loc deteriorat în original.

[37] Documente privitoare la târgul și ținutul Lăpușnei, Publicație de Aurel V. Sava, București, pag. 257-258.

[38] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11645, f. 36.

[39] Ibidem, dos. 11636, ff. 34-34 verso.

Casă de locuit. Cimișeni, începutul sec. XX

ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA

Din punct de vedere administrativ până în 1812, localitatea Cimişeni era condusă în conformitate cu Legislaţia Ţării Moldovei. În această privinţă existau patru trepte principale. Conducător suprem al comunei era considerat însuşi Domnul Moldovei. Toate problemele de judecată, de miluire, de pedepsire penală sau cele funciare se hotărau numai de Domnul Moldovei. Cea de a doua treaptă o constituia Pârcălabul Judeţean – sistemul de conducere ţinutal. Domnul numea pârcălabi de judeţ, care urmăreau executarea legilor ţării pe teritoriul judeţului. De asemenea, locuitorii satului se subordonau Conducerii de Ocol, în fruntea acestei unităţi administrative fiind ocolaşul. Ocolaşul era numit în această funcţie de către pârcălab. Satul se mai supunea administraţiei locale în persoana vornicului, care rezolva toate problemele de ordin local. Vornicul era unul dintre cei mai buni gospodari din sat, de obicei cărturar, care informa sătenii despre documentele adoptate de Domnul Moldovei, lua măsuri administrative. La colectarea impozitelor vornicul era ajutat de pârgari.

În sat mai exista şi aşa-numita „judecata bătrânilor”. Oamenii în etate, gospodarii stimaţi se adunau şi aplanau eventualele conflicte. În cazuri extreme se recurgea la jurământul pe Sfânta Evanghelie.

Anexând în 1812 Basarabia, ţarul rus Alexandru I a aplicat la administrarea acesteia principiile de conducere elaborate în condiţiile istorice ale Moldovei feudale. Regulamentul din 1812 oferea populaţiei o largă posibilitate de a participa la administrarea ţinutului. Autorităţile ruseşti asigurau doar controlul asupra conducerii generale, fără a interveni în problemele de ordin intern. Una dintre trăsăturile specifice ale perioadei menţionate consta în faptul că administraţia era supusă în întregime conform legilor şi tradiţiilor locale.

În foarte scurt timp, începând cu 1828, autonomia Basarabiei este limitată: au fost introduse instituţiile ruseşti guberniale, inclusiv sistemul fiscal, justiţia etc. Din administraţie a fost exclusă limba română. Ulterior, pe parcursul sec. al XIX-lea, toate schimbările din administraţia internă a Rusiei s-au aplicat şi în Basarabia: reformele agrare, cele de zemstvă şi de justiţie. Rolul social al nobilimii a fost de asemenea restrâns. Cel care exercita puterea supremă administrativă şi judiciară era Consiliul Suprem supus direct ţarului şi Consiliului de Stat din Petersburg. Componenţa acestui organ reprezentativ era mixtă, majoritatea era numită de ţar, iar minoritatea - aleasă de localnici. În fruntea judeţului se afla ispravnicul, care era ales de Consiliul Suprem al „oblastei” şi confirmat de către guvernator.

Satul era condus conform sistemului tradiţional. Adunarea obştii rezolva nu doar problemele interne ale satului, ci şi modul şi mijloacele de utilizare a impozitelor, precum şi a ordinelor emise de organele superioare. La fiecare 100 de gospodari revenea un „sotnik” (sutaş), iar la fiecare zece gospodari – un „deseatnik”. Un „pisar” numit completa toate actele. De asemenea, exista un „sborşcik” (perceptor) ales de localnici. Acesta colecta dările impuse satului, dar doar după ce Adunarea Obştii hotăra cât are de plătit fiecare gospodar, în funcţie de pământ, vite, braţe de muncă şi averea fiecăruia.

Către anul 1870 s-a introdus instituţia rusească numită „voloste”, care administra o serie întreagă de sate, fără însă ca administraţia sătească să fie înlocuită sau modificată. Cu alte cuvinte, volostea nu constituia decât reprezentanţa localităţii în faţa statului. Această organizaţie permitea maselor de ţărani să soluţioneze problemele fără a intra în contact direct cu administraţia rusească centrală[1].

Documentele de arhivă denotă că în deceniul opt al sec. XIX printre cei mai influenţi locuitori ai satului erau Gheorghe Nacu şi Onisim Izbaş – prin Decizia Adunării Obştii Săteşti au fost împuterniciţi să ceară Consiliului Duhovnicesc permisiunea de a construi o biserică în localitate[2].

Pe parcursul întregii perioade de ocupaţie rusească a teritoriului românesc al Moldovei Pruto-Nistrene cimişenii s-au subordonat regulilor impuse de aceştia. Către anul 1859 administraţia militară rusă îi impune pe locuitori să colecteze fân pentru caii armatei, iar aceştia sunt nevoiţi să predea 5 000 puduri de fân bun.

În timpul administraţiei româneşti (1918-1940; 1941-1944) fiecare judeţ se împărţea în plase, alcătuite din comune. Comunele îşi aveau în subordonarea lor sate sau cătune. Sistemul administrativ al comunei era format din următoarele subdiviziuni:

· Primăria şi Consiliul comunal;

· Percepţia şi agenţii ei;

· Serviciul de contestare;

· Oficiul postal, telegraful;

· Postul de jandarmi;

· Consiliul agricol comunal;

· Serviciul veterinar;

· Ocolul silvic;

· Parohia;

· Judecătoria;

· Serviciul ocrotirii sănătăţii;

· Comitetul şcolar.

Toate aceste subdiviziuni de supuneau preturii de plasă şi organelor judeţene corespunzătoare. Dacă e să ne referim la componenţa Consiliului Primăriei, remarcăm că acesta avea mai mulţi membri, aleşi de către populaţia locală pentru o perioadă de doi ani. Consiliul era convocat de către primarul comunei de două ori pe trimestru. În şedinţele Consiliului se discutau şi se rezolvau problemele legate de viaţa satului.

După anunţarea Reformei Agrare din 1918-1921 s-a decis ca cultivarea pământului să se reorganizeze pe baza micii proprietăţi. În această ordine de idei, administraţia sătească a hotărât convocarea în noiembrie 1920 a Adunării Satului, la care au fost aleşi patru membri ai Comisiei de Împroprietărire: Alexei Baractaru, Gheorghe Cojocaru, Gheorghe Tiholaz şi Alexandru Crăciun[3]. Membrii Comisiei de Împroprietărire urmau să organizeze procesul de împroprietărire a locuitorilor satului. O dată în doi ani componenţa comisiei fie se confirma, fie se realegea. Dacă e să ne referim la procesul-verbal din 22 martie 1922, constatăm că luând în consideraţie ordinul nr. 185 al volostei Mereni, locuitorii comunei, reprezentaţi de 66 dintre aceştia, au desemnat în calitate de membrii respectivei Comisii pe următorii: Constatin Rabei, Andrei Măgureanu şi Pavel Raitabuc[4].

Cimişeneanul Dionisie Scutelnicu a fost primul primar ales al comunei. Acesta şi-a exercitat funcţia de ales al poporului din 1918 până în 1922. În vara anului 1922, el depune Cerere de demisie, invocând că ar fi bolnav.

Cerere

Subsemnatul, Dionisie Scutelnicu, primarul comunei Cimişeni, am onoare a Vă ruga următoarele:

Fiind bolnav şi având gospodărie destul de mare, nu pot îndeplini serviciul care mi s-a încredinţat şi nu pot executa ordinele la timp, din care cauză suferă serviciul.

Având în vedere cele menţionate mai sus, cu onoare Vă rog a interveni ca să mi se aprobe demisia cât mai repede posibil.

8 iulie 1922.

Domnului preşedinte al Volostei Mereni[5]

Cererea de demisie i-a fost accepta, dar la 12 iulie 1923 a fost convocată Adunarea Generală a satului. La şedinţă s-a pus în discuţie realegerea lui Dionisie Scutelnicu în funcţia de primar. Au fost prezenţi 142 dintre cei 234 locuitori cu drept de vot. Cei prezenţi cu o majoritate covârşitoare de voturi l-au reales pe D. Scutelnicu în vârstă de 46 de ani, în calitate de primar, calificându-l a fi „o persoană bună şi de încredere”. Ajutor de primar a fost ales Pavel Pungă de 33 de ani[6]. În perioada vizată şi imediat ulterioare, adică de la 1 aprilie 1920 până la 1 noiembrie 1927, Ioan Şarov a activat ca notar. Ioan Şarov s-a născut la 28 ianuarie 1893 în comuna Chilia-Nouă, judeţul Ismail. A absolvit patru clase. Cunoştea limbile: română, rusă şi ucraineană. În primul deceniu după Marea Unire, în 1918-1929, funcţia de secretar a fost exercitată de Timofei Todi, înlocuit ulterior, la 1 februarie 1930, de Ioan Şarov, care doar după şapte luni, la 1 septembrie 1930, demisionează şi este înlocuit cu Teodor Băţ[7].

Succesorul primarului Dionisie Scutelnicu a fost Pavel Pungă, ales cu majoritate de voturi, la 15 februarie 1925, iar Constantin Rabei - ajutor de primar[8]. Funcţionarea normală a primăriei era determinată şi de activitatea agenţilor împuterniciţi de a menţine ordinea publică – a guarzilor[9].

Lista guarzilor din localitatea Cimişeni (a. 1928)[10]

Nr. d/o	Numele, prenumele	Vârsta	Studii	Profesia	Data angajării
1	Petre Răileanu	27 ani	două clase		1 ianuarie, 1928
2.	Andrei Rabei	24 ani	trei clase		1 ianuarie, 1928
3.	Constantin Marişceac	31 ani		plugar	28 iulie, 1928
4.	Ion Rabei	37 ani		plugar	1 iulie, 1928
5.	Mihai Ciobanu	43 ani		plugar	1 august, 1928

În cadrul şedinţei ordinare din 8 martie 1930 s-a decis substituirea încasatorului sătesc Gheorghe Decusară cu Pavel Corcodel[11]. Un an mai târziu primarul în exerciţiu Alexandru Nacu depune cererea de demisie din funcţie. Printre motive a evocat următoarele: „din cauza acestui serviciu îmi suferă gospodăria, copiii îmi sunt mici şi n-are cine să îngrijească de ei, pământul rămâne nesemănat”. Cererea a fost semnată la 15 februarie 1931, iar demisia se aprobă tocmai la 21 aprilie[12].

Succesorul lui Alexandru Nacu a fost desemnat Ion Scutelnicu, care a fost urmat de Pavel Corcodel. Propunem mai jos tabelul cu enumerarea funcţionarilor din cadrul primăriei din localitate în anul 1934:

Nr. d/o	Numele, prenumele	Funcţia	Activitatea desfăşurată până la desemnare	Data numirii în funcţie
1.	Pavel Corcodel	primar	agricultor	30 noiembrie, 1933
2.	Gheorghe Bumbea	notar	subşef de birou	1 decembrie, 1934
3.	Ştefan Stepanov	secretar	Secretar în comuna Moleşti	11 ianuarie, 1933
4.	Constantin Ursu	străjer	agricultor	1 aprilie, 1933
5.	Gheorghe Băţcu	străjer	agricultor	1 aprilie, 1933
6.	Gheorghe Graur	străjer	agricultor	1 aprilie, 1933[13]

Sursele de arhivă denotă că pe parcursul anilor 1937-1938 în comuna Cimişeni în calitate de străjeri au fost numiţi: Efim Scutelnicu, Gheorghe Băţcu, Dionisie Pungă şi Marcu Borş[14].

La 1 decembrie 1936, în cadrul Consiliului Comunal au fost organizate alegeri. Pe bază de alternativă au fost aleşi următorii membri ai Consiliului Sătesc: Teodor Sturza, Alexandru Nacu, Efim Haidău, Efim Pungă, Ion Scutelnicu, Iosif Cazacu, Gheorghe Ursu, Vasile Scutelnicu, Ştefan Malai şi Teodor Baractaru[15].

Un an mai târziu, în 1937, în funcţia de primar a fost ales Alexandru Cazacu, iar ajutor de primar – Vasile Scutelnicu[16].

La începutul anului 1938, Consiliul Comunal este substituit de o Comisie Interimară, constituită din următorii membri: Gheorghe Băţ (preşedinte), Alexandru Ursu (vicepreşedinte), Vladimir Sturza, Dionisie Cazacu, Mefodie Terente, Mihail Corcodel şi Gavril Ţăranu[17].

În scurt timp după aceasta primarul Alexandru Cazacu este înlocuit cu Ilie Drăguţanu, secretar devine Ştefan Stepanov, ajutor de primar – Iosif Nacu, iar notar – Teodor Băţ[18].

În prima jumătate a anului 1940 la cârma administraţiei satului s-au aflat doi primari: Vasile Scutelnicu şi I. Cazacu. În ambele cazuri notar a fost Teodor Băţ, iar girant – Eugen Primalschi[19].

După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice la 28 iunie 1940, odată cu retragerea forţată a administraţiei româneşti, s-au refugiat majoritatea funcţionarilor din comună. Printre cei rămași au fost și: Alexandru Nacu, Constantin Sarateanu, Ion Pisarencu, Pavel Scutelnicu[20].

Primăria a fost transformată în soviet sătesc. Pe parcursul primului an de ocupaţie în sat au activat doi preşedinţi ai sovietului sătesc: Gavril Decusară şi Mihail Ticolaz. Din componenţa consiliului sătesc făceau parte: Constantin Scutelnic – agent fiscal, Teodor Băţ – notar, Gheorghe Băţcu – secretar, Casian Scutelnic – agent sanitar, Axente Călăraş – deputat din partea circumscripţiei electorale 211 Mereni, Dumitru Baractari – inspector, Constantin Scutelnic – agent fiscal, Sava Ciorbă – responsabil de menținerea ordinii publice.

Satul Cimişeni în cadrul întrunirilor raionale era prezentat de următorii delegaţi: Mihail Ticolaz, Axente Calăraşi, Casian Scutelnic şi Dumitru Baractaru[21].

În data de 12 ianuarie 1941, autorităţile comuniste au organizat alegeri în Sovietul Suprem de la Chişinău. Conform Cimişeneanul Axente Călăraş a fost ales ca deputat din partea circumscripţiei electorale 211 Mereni. Din ancheta completată de Axente Călăraş la 8 februarie 1941 aflăm că s-a născut în 1907, avea studii primare incomplete (două clase), ocupaţia de bază o constituia agricultura şi activa în propria gospodărie[22].

În luna iunie 1941, împreună cu administraţia sovietică din localitatea Cimişeni s-au retras 16 persoane susținători și promotori ai regimului sovietic, dintre care 15 s-au reîntors. Este vorba de următoarele familiile lui: Mihail Ticolaz, Axente Călăraş, Dumitru Baractari şi Ulian Scutelnic[23].

În primele luni ale reinstaurării administraţiei româneşti prin Decretul-lege din 5 noiembrie 1941, populaţia RSSM este chemată la adunarea obştească plebescitară în zilele de 9, 10, 11, 12 noiembrie 1941 pentru a-şi declara opțiunea față de politica promovată de Mareșalul Antonescu[24]. La Cimişeni alegerile s-au desfăşurat la 9 noiembrie 1941. Secţia de votare nr. 2 era amplasată în localul şcolii primare. La votare au fost prezente 294 de persoane şi toate au votat „pentru”[25]. Prin acest vot cimișenenii și-au exprimat dorința unanimă de a reveni la situația de până la 28 iunie 1940, adică de a trai pașnic în componența României.

Propunem mai jos lista personalului primăriei Cimişeni în primele luni după eliberare:

Nr. d/o	Numele, prenumele	Funcţia
1.	Niţă Niţulescu	primar
2.	Iosif Nacu	ajutor de primar
3.	Ion Popescu	secretar
4.	Ana Niţulescu	impiegat
5.	Ilie Draguţan	casier
6.	Gheorghe Pungă	agent fiscal[26]

În această ordine de idei remarcăm că, la începutul anului 1942, toţi locuitorii comunei posedau doar acte româneşti[27]. În acelaşi an, se prevede o revedere componenței organelor de conducere şi se întocmește o listă a funcţionarilor satului[28].

Nr. d./o.	Numele, prenumele	Funcţia
1.	Iosif Nacu	primar
2.	Niţă Niţulescu[29]	notar
3.	Petru Barbu	şef de post
4.	Iacob Băţ	casier
5.	Simion Cazacu	impiegat
6.	Ilie Popescu	preot
7.	Petru Barbu	paroh
8.	Efim Pungă	şef al postului de jandarmi
9.	Ilarion Cazacu	ajutor de primar
10.	Gheorghe Baractaru	ajutor de primar
11.	Alexandru Nacu	oficiul statistic
12.	Constantin Puharev	agent sanitar
13.	Ilie Draguţan	agent agricol
14.	Ion Ciubotaru	agent fiscal

Un an mai târziu, prin Decizia nr. 13 au avut loc remanieri de cadre în primărie. În respectivul act se menţionează următoarele:

Noi, Colonel Ştefan Georgescu, prefectul judeţului Lăpuşna, având în vedere raportul Preturii Budeşti nr. 738/943, înregistrat sub nr. 1837/94..

Văzând deciziunea noastră nr. 2/942

În virtutea drepturilor ce ne oferă art. 22 din Decretul-lege pentru organizarea Basarabiei:

Decidem:

Se însărcinează dl Ilarion Cazacu de atribuţiile de ajutor de primar al comunei Cimişeni.
Dl Gheorghe Ursu se numeşte în funcţia de ajutor de primar onorific al comunei Cimişeni, pe data de 1 ferbuarie 1943.

5 martie 1943

Prefectul Judeţului Lăpuşna

Colonel

Ştefan Georgescu[30]

Din momentul reocupării provinciei dintre Prut şi Nistru de către administraţia sovietică (1944) Partidulul Comunist își impune influiența asupra tuturor sferelor vieţii, inclusiv în administraţia publică. Locuitorii Cimişeniului sunt declaraţi cetăţeni sovietici. Direcţiile principale ale dezvoltării social-economice şi spirituale ale satului erau în strictă dependenţă de indicaţiile primite de la raion sau de la Chişinău.

Din primele zile primăria este reorganizată în soviet sătesc, iar funcționarii au fost disponibilizați. Începând cu toamna anului 1944 locuitorii RSSM au fost supuși unor impozite exagerate, toate dările acestora fiind direcționate pentru a asigura necesitățile frontului sovietic. În situația creată mai mulți cimișeneni veneau la sovietul sătesc pentru a-și exprima dezacordul și imposibilitatea de a face față impozitelor la care erau supuși. Datele de arhivă denotă multiple cazuri când asupra multor țărani se aplica forța fizică[31].

În baza rigorilor impuse de regimul sovietic în termenii prevătuţi de legislaţie cimişenenii şi-au ales preşedinţii sovietului săresc, care împreună cu funcţionarii desemnaţi gestionau activitatea satului.

Prin activitatea desfăşurată s-au remarcat următorii preşedinţi ai sovietului sătesc: Ion Pisarenco, Constantin Moroșan, Ion Moroşan, N. Rabei, Ion Pârgari, Nicolae Negară, Mircea Stropşa, Cristofor Cazac, Anatol Scutelnic, Alexei Corcodel, Maria Corcodel, ulterior primari: Petru Rabei, Anton Baractari, Ghenadie Rabei.

Shimbările generate de restructurarea gorbaciovistă au fost percepute benefic de către săteni, inclusiv, prin reorientarea spre diverse formaţiuni politice.

Conform rezultatelor înregistrate la alegerile locale din 2003 majoritatea populaţiei a votat pentru: BE „ASLMN”, PPCD, PDM şi PCRM. Tot atunci Gh. Rabei, reprezentant al BE „ASLMN”, cu o majoritate de voturi este ales la funcţia de primar.

La alegerile parlamentare din 2005 cei mai mulţi săteni au pledat pentru BE”MD”, PPCD, PSD şi PCRM. În cadrul scrutinului local din 2007 Gh. Rabei, de această dată candidat independent, se învredniceşte de încrederea sătenilor şi este reales la funcţia de primar. Împreună cu cei 13 consilieri: Ilie Cazac, Vitalie Cotoman, Gheorghe Tiholaz, Lidia Ţăranu, Ludmila Roman, Anatolie Scutelnic, Alexandru Scutelnic, Sergiu Poseleţchi, Marian Golovei, Elena Scutelnic, Gheorghe Rabei, Valentina Pisarencu, Gheorghe Sajin gestionează activitatea satului.

În cadrul alegerilor locale din 2011 de asemenea Ghenadie Cazac este învingător și împreună cu consilierii: Angela Cazac (PLDM), Ion Solonaru (PLDM), Vitalie Cotoman (PCRM), Lidia Țăranu[32] (PLDM), Gheoghe Ticolaz (PDM), Ilie Cazac (PLDM), Ghenadie Cotoman (PLDM), Gheorghe Sajin (PCRM), Elena Scutelnic (PLDM), Angela Railean (PLDM), Valentina Pisarenco (PDM), Vasile Moisei (PL), Marian Golovei (PCRM)[33] după posibilitate soluționează problemele sătenilor.

Actualmente în cadrul primăriei activează următorii funcţionari publici: Maria Platon - secretarul consiliului local; Ioana Cupcic - contabil-şef al primăriei; Ion Cazac - specialist pentru reglementarea proprietăţii funciare; Ana Pisarenco - perceptor fiscal.

Conform Deciziei 44 din 6 noiembrie 2007 al Consiliului Localităţii Cimişeni, localitatea este împărţită în străzi: M. Eminescu, Străchinarului, Pescarilor, Unirii, Luceafărul, Bucuriei, Izvoarelor, Pădurilor, Florilor, Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Speranţa, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Gloriei, Mihai Viteazul, 31 august 1989, Independenţei, Mioriţa, Rădiului.

[1] P. Cazacu. Moldova dintre Prut şi Nistru, 1812-1918, Chişinău, 1992, pp. 126-127, 132, 134.

[2] ANRM, F. 208, Inv. 1, dos. 103, f. 169.

[3] ANRM, F. 110, Inv. 1855, f. 43.

[4] Ibidem, dos. 1995, f. 17.

[5] F. 339, Inv. 1, dos. 13145, f. 2.

[6] Ibidem, f. 8.

[7] Ibidem, dos. 13377, ff. 1-33, 49.

[8] Ibidem, dos. 13055, f. 1.

[9] Agent împuternicit de menţinerea ordinii publice.

[10] Tabel elaborat pe baza: ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 836, ff. 2-13.

[11] Ibidem, dos. 12456.

[12] Ibidem, dos. 12891, f. 11.

[13] Tabel elaborat pe baza: ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 6195, f. 191.

[14] Ibidem, dos. 11630, f. 101.

[15] Ibidem, dos. 2394, f. 3.

[16] Ibidem, dos. 5711, f. 4.

[17] Ibidem, dos. 2118, f. 13.

[18] Ibidem, dos. 5956, f. 5.

[19] ANRM, F. 1793, Inv. 1, dos. 537, ff. 5, 7.

[20] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11637, f. 72.

[21] Ibidem, dos. 11663, ff. 1-2.

[22] ANRM, F. 2948, Inv. 1, dos. 15, f. 221.

[23] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11647, ff. 27-28.

[24] Ibidem, dos. 6527, f. 10.

[25] Ibidem, dos. 11634, f. 1.

[26] Ibidem, dos. 11639, f. 13.

[27] Ibidem, dos. 11637, f. 51.

[28] Tabel întocmit pe baza: ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11656, f. 7; dos. 11639, ff. 15, 36; dos. 11637, f. 389; dos. 2730, f. 255; dos. 6309, f. 229.

[29] Niţă Niţulescu – originar din comuna Cilipia, judeţul Buzău (ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 2819, f. 11).

[30] Ibidem, dos. 222730, f. 195.

[31] Mai detaliat vezi: AOSP RM, F. 33, Inv. 1, dos. 4, f. 21.

[32] La 15 noiembrie 2012 directorul Liceului Teoretic Cimișeni Lidia Țăranu decedează și în consiliul sătesc este substituită de candidatul supleant pe lista PLDM Simion Gaidău.

COMISIA ELECTORALĂ CENTRALĂ HOTĂRÎRE Nr. 1616
din 24.12.2012

cu privire la atribuirea unui mandat de consilier
în Consiliul sătesc Cimişeni, raionul Criuleni

Consiliul sătesc Cimişeni, prin decizia nr. 5.1 din 5 decembrie 2012, a declarat vacant mandatul consilierului Ţăranu Lidia, în legătură cu decesul acesteia aleasă pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova.
    În conformitate cu documentele electorale pe care le deţine Comisia Electorală Centrală, mandatul de consilier în Consiliul sătesc Cimişeni îi revine candidatului supleant Gaidău Simion de pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova, confirmată prin hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 17 iunie 2011. La atribuirea mandatului s-a ţinut cont de declaraţia candidatului supleant Punga Constantin de pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova, prin care acesta refuză mandatul de consilier.
    În temeiul art. 18 alin.(2) şi 133 alin. (12) din Codul electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997, Comisia Electorală Centrală h o t ă r ă ş t e:
    1. Se ia act de vacanţa unui mandat de consilier în Consiliul sătesc Cimişeni.
    2. Se atribuie mandatul de consilier în Consiliul sătesc Cimişeni, raionul Criuleni, candidatului supleant Gaidău Simion de pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova.
    3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării, se publică pe site-ul oficial al Comisiei Electorale Centrale şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PREŞEDINTELE COMISIEI
    ELECTORALE CENTRALE                                     Iurie CIOCAN
    Secretar                                                                       Andrei Volentir
    Nr. 1616. Chişinău, 24 decembrie 2012.

Publicat : 22.02.2013 în Monitorul Oficial Nr. 36-40 art Nr : 188 Data intrarii in vigoare : 24.12.2012. Sursa: http://primarii.casata.md/index.php?action=viewprimarie&id=3122, preluat la 25 iulie 2013.

ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 2118, f. 10.

ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 11663, f. 19 verso

Tabelul

funcţionarilor primăriei comunei Cimişeni, martie 1944[1]

Nr. d./o.	Numele, prenumele	Funcţia	Nr. şi data Ordinului de numire	Data numirii în funcţie	Data naşterii	Studii	Starea familiară
1.	Niţă Niţulescu	Notar	10240, din 15 august 1931	15 august 1931	29 august 1904	4 clase secundare	Soţia: Ana Copii: Gheorghe, Elena
2.	Iosif Nacu	Primar	12, din 15 februarie 1942	15 februarie 1942	4 aprilie 1907	4 clase primare	Soţia: Efimia Copii: n-are
3.	Gheorghe Ursu	Adjunct de primar	21, din 1 februarie 1943	1 februarie 1943	20 mai 1881	Carte rusă	Soţia: Maria Copii: n-are
4.	Iacob Băţ	Secretar	20, din 15 septembrie 1942	15 septembrie 1942	15 octombrie 1902	4 clase secundare	Soţia: indescifrabil Copii: Ana
5.	Ipate Holovei	Casier	18, din 1 aprilie 1943	1 aprilie 1943	8 iunie 1910	4 clase primare	Soţia: Tecla Copii: Ilie, Anatolie

[1] ANRM, F. 339, Inv. 1, dos. 6357, f. 9.

DEZVOLTAREA INVATAMANTULUI

Situația învățământului în perioada ocupației țariste

Până la mijlocul sec. al XIX-lea pe teritoriul Moldovei pruto-nistrene a existat aşa-numitul învăţământ bisericesc. Învăţământul nu era remunerat şi nici nu exista o programă şcolară bine determinată. De cele mai multe ori lecţiile se făceau în pridvorul bisericii, iar funcţia de învăţător o exercita diacul satului. La perioada respectivă procesul instructiv-educativ consta în lectura textelor scrise în slavonă, în studierea calendarului bisericesc, a sărbătorilor religioase, a vieţii sfinţilor apostoli, a anumitor reguli sociale şi în memorizarea diferitor capitole din Biblie.

În rezultatul unei analize efectuate în 1883 de către un grup de demnitari ruşi de la Petersburg referitor la statutul învăţământului în gubernie s-a ajuns la concluzia că este necesar de accentuat procesul de rusificare şi deznaţionalizare în şcolile din ţinut. Drept urmare a acestei strategii au fost luate deciziile de mărire a numărului de școli și de excludere a limbii române din procesul instructiv-educativ.

În acest context în 1890 se decide deschiderea primei școli bisericești de un an în Cimișeni. În primul an de funcţionare a acesteia s-au înscris 35 de copii din localitate, inclusiv: 26 de băieţi şi 9 fete, însă probele de examinare de la sfârșit de an le-a susţinut doar un singur elev - Profire Dicusar, astfel fiind primul absolvent al școlii din Cimișeni. În calitate de învăţătoare a activat Ecaterina Voiculesi. Întreg procesul instructiv-educativ se desfăşura exclusiv în limba rusă, iar sarcina învăţătorului consta în a educa buni creştini şi patrioţi ruşi[1]. Toate cheltuielile de întreţinere a şcolii erau din contul sătenilor. În comparaţie cu alte regiuni ale Imperiului Rus, autorităţile ruse nu aveau nici un interes ca popoarele neruse din Imperiu să fie instruite. Din acest considerent, în ceea ce privește știința de carte la începutul sec. XX, Basarabia se situa pe ultimul loc printre cele 34 de gubernii ruseşti. În aceste condiții, în 1893 a finisat construcţia primei clădiri predestinate şcolii din localitate. Aceasta avea o lungime de 14 m, lăţime de 7 m şi înălţime de 3 m. Pereţii erau ridicaţi din piatră şi acoperiţi cu pământ. Acoperişul era din şindrilă, podeaua şi tavanul – din scândură[2].

Clădirea respectivă a servit drept şcoală până în anul 1921. Funcţia de director al şcolii primare bisericeşti mixte a deţinut-o preotul. Până în 1918, în calitate de cadre didactice au activat persoane vorbitoare de limbă rusă venite în sat pentru perioade mici de timp: Ecaterine Voiculesi, Ana Gheorghianova, Ecaterina Ochişor, precum și localnicul Teodor Băţ.

Şcoala primară bisericească mixtă din Cimişeni se afla în subordonarea nemijlocită a eparhiei Chişinăului. Procesul instructiv-educativ se desfăşura în perioada 1 septembrie-1 iunie. Săptămâna de lucru constituia şase zile, zile de odihnă – duminică, de sărbători (26 decembrie, 1 şi 22 octombrie, 6 decembrie, 9 şi 11 mai), perioada 24 decembrie-7 ianuarie, în ziua examenului din luna aprilie sau mai şi în zilele dedicate sărbătorilor de familie ale ţarului rus: 5 octombrie, 14 noiembrie, 23 aprilie, 6 mai şi 14 mai. În toate miercurile şi vinerile Postului Mare, în zilele pomenirii morţilor, precum şi la 17 octombrie şi 19 februarie copiii erau obligaţi să meargă la slujba de dimineaţă, apoi la ore. Lecţiile începeau la 8.00 şi finisau la orele 14.00[3].

Analizând situaţia şcolară în primele decenii de activitate a şcolii primare bisericeşti mixte, constatăm că aceasta era frecventată, practic, de toţi copiii din sat de vârstă şcolară care era considerată a fi 10-12 ani – însă prea puţini reuşeau s-o absolvească. Cauzele erau multiple: studiile se făceau exclusiv în limba rusă şi copiii nu înţelegeau temele predate, condiţiile de trai erau dificile, copiii din localitate nu erau alimentaţi la şcoală. În acelaşi timp, la nivel local, nu exista o tendinţă de şcolarizare obligatorie. În medie, şcoala sătească era absolvită de doi elevi anual, deşi era frecventată de aproximativ 40 de copii.

În anul 1898 şcoala primară bisericească din Cimişeni au absolvit-o patru elevi: Ion Crăciun, Hristofor Cupcic, Vladimir Sturza şi Gheorghe Rabei[4] , susţinând examenele în data de 4 mai 1898. În componenţa comisiei de absolvire fuseseră incluşi: preotul Ştefan Haritonov, învăţătoarea Ana Mihailovna şi în calitate de observator de la Chişinău Dumitru Gheorghianov.

În baza registrului întocmit de examinatorii din comisia de absolvire aflăm ce discipline se studiau în şcoala primară bisericească din localitate, dar şi în întregul Imperiu Rus şi anume: religia, gramatica, limba rusă, aritmetica şi caligrafia. La sfârşitul anului de studii elevii susţineau examene de licenţă la disciplinele nominalizate. Sistemul de notare era de la „unu” la „cinci” – exact ca pe întreg teritoriul Imperiului Rus.

Autoritățile guberniale au neglijat funcţionarea normală a şcolilor. Până în 1914 necesităţile acesteia erau acoperite grație ajutorului acordat de biserică, ceea ce constituia aproximativ 20 rub. anual, iar restul cheltuielilor erau acoperite de către locuitorii satului, în jur de 180 rub. anual[5].

Situaţia precară în care s-au pomenit şcolile guberniale au remarcat-o şi edilii imperiali. În acest sens, printr-un Decret special emis de ministrul învăţământului imperial s-a decis ca tuturor şcolilor din partea europeană a Imperiului, în perioada 1909-1913, să li se acorde câte un credit. Din punct de vedere legislativ, şcoala din satul Cimişeni ar fi trebuit să beneficieze de suma de bani respectivă, însă constatăm cu regret că nu i-a fost alocată nici o rublă[6]. Referindu-ne la datele de arhivă, constatăm, că în 1914 pentru întreţinerea şcolii au fost alocate 405 rub.: 5 rub. – de la biserică, 180 rub. – de la locuitorii satului şi 220 rub. – din banii publici. Analizând modalitatea de utilizare a acestora constatăm: 180 rub. au fost alocate pentru întreţinerea elevilor, 30 rub. – pentru procurarea lemnelor de foc, reparaţia clădirii şcolii a necesitat 89 rub. 80 cop., iar pentru procurarea cărţilor şi a rechizitelor şcolare – doar 5 rub. În acest context se impune a menţiona suma infim de mică, de numai 5 rub., predestinată ridicării calităţii nivelului instructiv-educativ[7].

Procesul instructiv-educativ include şi activitatea unei biblioteci în cadrul şcolii. Cu părere de rău,

Alocaţiile financiare insuficiente n-au permis achiziţionarea literaturii necesare pentru procesului instructiv-educativ. Sursele arhivistice denotă faptul, că în 1901 biblioteca şcolară din localitate deţinea 225 de manuale şi doar şapte cărţi de literatură artistică[8]. Nici în următorii ani situaţia nu s-a schimbat prea mult. În 1903 biblioteca școlară a achiziționat un titlu de carte: Carte de citire, autori Odințov și V. S. Bogoiavlenskii, vol I și II – 25 exemplare și un Registru[9]. Până în 1908 la capitolul literatură artistică biblioteca se completase cu doar cinci achiziţii.

În timpul ocupației țariste a Basarabiei instituţia de învăţământ din localitate a avut doi tutori: 1899-1905 – Serghei Sergheev din oraşul Korsakov şi 1905-1918 – Gheorghe Ţăranu.

Schimbările de ordin social-politic de la începutul sec. XX din Imperiul Rus prevesteau restructurări cantitative şi calitative. Suflul noilor transformări l-a sesizat şi directorul şcolii, preotul Ştefan Haritonov, care în vara anului 1907 înaintează administraţiei de la Chişinău un Demers, în care solicită restructurarea şcolii locale, ceea ce însemna trecerea la învățământul de două clase[10]. Din păcate, acest Demers a rămas fără nici un răspuns.

La începutul sec. XX şcoala a fost asigurată cu un lot şcolar de 200 stânjeni[11] pătraţi de pământ pe au fost plantaţi pomi fructiferi şi se cultivau culturi furajere, cu precădere lucernă.

În copul asigurării învăţătorilor cu spaţiu locativ a fost dată în exploatare o casă[12].

De asemenea considerăm necesar de accentuat că în perioada administrației țariste elevii nu erau asigurați nici cu hrană, nici cu îmbrăcăminte.

Condiţiile extremale în care a activat şcoala din satul Cimişeni sunt similare tuturor celor 591 de şcoli primare câte au existat în Basarabia pe parcursul ocupaţiei ruseşti. Tocmai din această cauză, la începutul sec. XX, în gubernia Basarabia 82% dintre bărbaţi erau analfabeţi, iar numărul femeilor neştiutoare de carte depăşea 96%.

Evoluția învățământului în perioada administrației românești

După 1918 au avut loc restructurări radicale în sistemul învăţământului public, fiind lichidat caracterul lui colonial rusesc. Fiecărui elev i s-a oferit posibilitatea de a studia în limba maternă. Guvernul României a înţeles de la bun început necesitatea răspândirii ştiinţei de carte în mediul basarabenilor ca o condiţie indispensabilă a progresului general al statului românesc.

Iminenţa schimbării au sesizat-o şi sătenii, care chiar în primele luni după realizarea Marii Uniri au adunat 30 de rub. şi au pus bazele unei biblioteci săteşti[13].

Şcoala mixtă bisericească de un an din localitate a fost reorganizată în şcoală primară de patru clase şi cursuri complementare de şapte clase. Ziua de lucru pentru elevii claselor V-VII era divizată în două părţi. În prima jumătate a zilei elevii însuşeau cunoştinţe teoretice, iar în cea de a doua – deprinderi practice. Atât fetele, cât şi băieţii căpătau o anumită meserie.

În anul 1921, finisează construcţia noii clădiri predestinate şcolii primare din Cimișeni. Noua scoală avea două săli de clasă cu sobe proprii şi o cancelarie.

În anul de studii 1931-1931 în calitate de învățător a activat Nicolae Curicheru, pedagog și scriitor basarabean, mai târziu supus represiilor de către autoritățile sovietice de ocupație[14].

În ceea ce priveşte conţinutul programelor de studii, ţinem să accentuăm, că s-a schimbat complet conţinutul teoretic şi ideologic al acestora. Astfel, dacă până la 1918 se propaga ideologia colonială rusă (misiunea Rusiei ţariste de „eliberator” în Balcani, unitatea Imperiului Rus, unitatea duhovnicească etc.), acum sistemul de învăţământ avea puse la bază concepţiile patriotice ale băştinaşilor, ideile luptei pentru independenţă, eroismul naţional etc.

Existau multiple impedimente care zădărniceau dezvoltarea sistemului de învăţământ din localitate, cea mai gravă fiind condiţiile dificile de trai, din care cauză mulţi cimişeneni nu erau în stare să-şi asigure copiii cu minimul necesar pentru frecventarea orelor de curs, dar și mentalitatea baștinașilor care preferau să-și antreneze copiii în muncile agricole în detrimentul oferirii acestora a cunoștințelor de carte.

Specificul sistemului de învățământ în timpul primei ocupații sovietice

Primul an de ocupaţie sovietică în satul Cimişeni au activat şase învăţători: trei vorbitori de limbă rusă şi trei învățători vorbitori de română. Lecţiile se predau în româna şi rusa. În cazul în care copiii de vârstă şcolară nu frecventau orele, părinţii acestora erau amendaţi. Elevii erau obligaţi să-şi procure cărţi sovietice, care erau fie în limba rusă, fie în română cu caractere slavone.

În ceea ce priveşte biblioteca publică din localitate, apoi aceasta a avut o soartă tragică. În prima lună de ocupaţie sovietică, toate cărţile din fondul bibliotecii au fost scoase în centrul satului şi arse. În schimb, au fost aduse cărţi în limba rusă sau editate peste Nistru - toate având un caracter propagandistic. Şef al noii biblioteci a fost numit învăţătorul de propagandă Waisman[15].

Paralel existau şi şcoli pentru adulţi. În cadrul orelor unii locuitori ai satului propagau marxism-leninismul şi conţinutul Constituţiei sovietice.

Situația învățământului în timpul războiului sovieto-german

După un an de ocupaţie sovietică, odată cu revenirea administraţiei româneşti, au loc transformări calitative şi cantitative în ceea ce priveşte sistemul educaţional. Pe parcursul anului de studii 1941-1942 din cauza lipsei sălilor de studii lecţiile s-au petrecut în două schimburi. În scopul depăşirii situaţiei existente membrii Consiliului de colaborare al primăriei la 17 iulie 1942 au decis ca din bugetul comunei să aloce 200 000 lei pentru construcţia clădirii unei şcoli noi. În cadrul şedinţei din 17 iulie deasemenea s-a stabilit ca toţi meşterii din sat să participe la construcţia noii şcoli. Totodată, a fost creat un Comitet de Construcţii, în calitate de preşedinte fiind numit primarul Ilie Popescu, ca membri au fost desemnaţi: P. Barbu – şef de post, I. Pungă – locuitor al satului, N. Roşca – directoarea şcolii şi I. Cazacu în calitate de casier[16]. Astfel, întregul sat a fost antrenat să participe la construcţia şcolii. Noua şcoală primară urma să aibă două săli de clasă şi o cancelarie. La începutul anului 1943 valoarea lucrărilor efectuate estima la 2 300 000 lei[17].

În toamna anului 1941 la şcoala primară din sat erau angajaţi doi învăţători, unul dintre aceştia fiind Leon Băţ, originar din Dubăsari. În ceea ce priveşte numărul elevilor ce frecventau şcoala, apoi în anul de studii 1941-1942 aceştia constituiau 80 de elevi[18], în următorul an de învățământ 1942-1943 în şcoala din localitate îşi făceu studiile 180 de elevi, care erau distribuiţi în patru clase după cum urmează:

Clasa	Nr. de elevi conform listei	Frecventează orele
I	64	53
II	50	47
III	39	32
IV	27	24
Total:	180	156[19]

Cifrele prezente denotă frecvenţa slabă a orelor de curs.

În scopul ridicării frecvenţei copiilor la ore, administraţia satului a decis ca directorul şcolii primare să prezinte săptămânal primăriei tabelele frecvenței întocmite pe baza datelor din registru. Pentru fiecare zi absentată nemotivat de la ore, părinţii erau pedepsiţi administrativ cu o zi-muncă în folosul comunităţii[20]. Cu toate că această decizie a provocat unele nemulţumiri, oricum s-a îmbunătăţit vădit frecvenţa şcolară.

La începutul anului 1943, în şcoala primară din localitate erau patru clase. Şcoala funcţiona în două localuri, ambele fiind amplasate în curtea bisericii: o sală în incinta căminului cultural, iar cea ce a doua în clădirea casei parohiale. În ambele cazuri mobilierul era insuficient şi sărăcăcios.

La şcoală erau angajaţi deja şase învăţători: Nicolae Marinov, Sofia Curicheru, Larisa Cârlig, Ilie Popescu, Nina Roşca, director fiind Constantin Smărăndoiu. Doar în primul an de studii (1941-1942) după restabilirea administraţiei româneşti elevii şcolii n-au fost hrăniţi, însă începând cu 1 septembrie 1942 fiecare elev şcolarizat primea la cantina şcolii zilnic câte o supă caldă cu mămăligă.

Ţinem să remarcăm, că şcoala dispunea de cinci hectare de pământ, pe care de gestiona conform necesităţilor zilnice. În primăvara anului 1942, în timp de război, Comitetul Şcolar din Cimişeni înaintează o scrisoare Primăriei din localitate, în care prezintă modalitatea de utilizare a lotului şcolar, şi anume 4 ha să fie semănate cu porumb, iar 1 ha după cum urmează: 25 ari – cu fasole, 25 ari – cu cartofi, 20 ari – cu floarea-soarelui, 10 ari – cu morcov, 10 ari – cu mazăre, 5 ari – cu sfeclă roşie, 5 ari – cu zarzavat. Scrisoarea a fost semnată de preşedintele Comitetului Şcolar E. Pungă[21].

Racordarea sistemului de învățământ la cel sovietic

După cel de-al Doilea Război Mondial regimul comunist a impus sistemul educaţional sovietic, transformându-se în verigă principală de formare a „omului nou” – constructor al societăţii comuniste. Dezvoltarea învăţământului în satul Cimişeni se înscrie organic în transformările dictate tuturor satelor din RSSM. Pedagogii erau obligaţi să activeze în situaţii anevoioase, deseori punându-se în faţa acestora sarcini greu realizabile.

La începutul anului de studii 1944-1945 lipsa de rechizite școlare, manuale, programe etc. era completată și de lipsa condițiilor elementare din sălile de studii. În cadrul ședinței orgnizaței sătești a PCRM din 16 noiembrie 1944 s-a stabilit ca în scopul creării consițiilor adecvate în sălile de clasă să fie luat al doilea rând de sticlă de la geamurile școlilor din satele învecinate și instalate la Cimișeni[22]. Și condițiile de trai ale învățătorilor erau extrem de dificilce, deși anul de studii a fost început la 1 septembrie salariul le-a fost eliberat tomai în luna decembrie, deopotrivă nu au fost asigurați nici cu mărfuri de primă necesitate: chibrite, gaz lampant, zahăr, săpun etc.[23]

Inițial școala din localitate a activat cu statut de școală primară, ulterior se reorganizează în şcoală medie incompletă de şapte ani, iar din 1960 devine şcoală medie incompletă de opt ani. Pe parcursul timpului toate reorganizările de nivel republican s-au răsfrânt şi asupra şcolii din sat. Astfel, se trece la învăţământul mediu obligatoriu de zece ani, iar din 1986 elevii se şcolarizează de la vârsta de şase ani, durata studiilor fiind de 11 ani, ulterior perioada de școlarizare este de 12 ani și finisează cu susținerea examenelor de capacitate.

În scopul asigurării procesului instructiv-educativ cu cadre didactice se atestă un flux de pedagogi veniţi în sat. Iniţial, majoritatea dintre aceştia absolviseră doar tehnicumuri cu profil pedagogic şi îşi continuau studiile în instituții superioare de învățământ, la secţia fără frecvenţă.

În timp ce sistemul de învăţământ sovietic presupunea şcolarizarea obligatorie, învăţătorii nu erau în stare să asigure întregul contingent de elevi, deseori fiind nevoiţi să-şi dubleze sarcina didactică. Luând ca bază faptul că 18 ore săptămânale constituie o normă didactică şi analizând situaţia reală, constatăm că în anul de studii 1960-1961 la mulţi pedagogi norma era dublată. Astfel, profesoarei A. Bâlici, specialist în chimie şi biologie, i-au fost repartizate 32 ore săptămânal, o situaţie similară se atestă şi în cazul învăţătoarei I. Lisovskaia (diriginta clasei a IV-a) şi V. Citulenco.

O altă stare de lucruri căreia cu brio i-au făcut faţă învăţătorii din Cimişeni a constat în aceea că unul şi acelaşi cadru didactic era pus în situaţia să predea câteva discipline, care, deseori, nu aveau tangenţe. Astfel, în anul de studii 1957-1958 învăţătoarea T. Plaţânda preda istoria, matematica şi arta plastică, iar învăţătoarei A. Gutun i s-au repartizat orele de limbă franceză şi de geografie.

Fiind constrânși să facă față scolarizării obligatorii profesorii îi convingeau pe săteni să se înscrie la școală: fie la secţia zi, fie la secția serală. În pofida faptului că eficacitatea studiilor serale a fost minimă, oricum pe parcursul întregii perioade sovietice a persistat şi această formă. Spre exemplu, în anul de studii 1963-1964 14 elevi ai claselor a X-a şi o clasă de a IX-a învățau la secția serală, în 1979 – în clasa a IX-a opt elevi s-au înscris la secția serală.

Începând cu anul 1960 şcoala din Cimişeni a fost trecută la autogestionare, ceea ce presupunea ca o parte mare din necesitățile școlii urmau a fi acoperite pe baza comercializării roadei de pe lotul experimental al şcolii.

În afară de aceasta, în primele săptămâni ale lunii septembrie elevii claselor superioare erau sustrași de la procesul instructiv-educativ și obligați să participe la lucrările agricole – recoltarea roadei de pe lanurile gospodăriei colective din localitate, iar vara – erau antrenați în brigăzile şcolare. Pentru a stimula munca fizică și bunaorganizare conducerea gospodăriei colective din localitate organiza excursii pentru fruntași de câteva zile prin capitalele diferitor republici unionale.

Direcția școlii era obligată anual să omagieze și/sau să organizeze diferite manifestații cu tentă politică. Anual erau organizate manifestaţii care absolut deloc nu aveau tangenţe cu RSSM: 7 noiembrie (data când bolşevicii au organizat o lovitură de stat în Rusia), 23 februarie (data constituirii Armatei Sovietice – armatei care pentru prima dată la 28 iunie 1940 a ocupat Basarabia și o reocupă la 23 august 1944 în rezultatul operaţiei Iaşi-Chişinău), 22 aprilie (data naşterii lui V. Lenin – revoluţionar rus, care a condus partidul bolşevic), omagierea diferitor persoane străine istoriei poporului nostru etc.

În anul 1969 a fost dată în exploatare actuala clădire a școlii, care era înzestrată cu sală de sport, cazangerie, punct medical[24].

La sfârşitul deceniului şapte - începutul deceniului opt era în vogă organizarea învăţământului cu program prelungit. Aceasta presupunea că după ore elevii rămâneau la şcoală şi îşi pregăteau lecţiile pentru a doua zi. Spre exemplu, în anul de studii 1981-1982 şapte grupe (210 elevi) activau cu program prelungit. În ceea ce priveşte elevii claselor I-IV, apoi 47% dintre aceştia frecventau programul prelungit.

În pofida faptului că cadrele didactice au fost nevoite să activeze în condiţii extrem de dificile, conţinutul programelor de studii era ideologizat, salariile mizere comparativ cu munca depusă, lipsea literatura metodică în bibliotecă, cu toate acestea, măiestria pedagogică a profesorilor din Cimişeni şi cunoştinţele lor au fost înalt apreciate în cadrul diferitor controale interne şi raionale.

La 21 aprilie 1981, în şcoala din Cimişeni s-a desfăşurat seminarul directorilor adjuncţi ai şcolilor din raion. În timpul seminarului cei veniţi au asistat la mai multe lecţii, evidenţiindu-le ca fiind reușite lecțiile predate de Nina Decuseară-Cazacenco profesoare de istorie şi Iulia Cazac învăţătoare de clasele primare.

În acest context, administraţia şcolii a decis ca următorilor pedagogi să le fie aduse mulţumiri cu înscriere în cartea de muncă: Nina Decuseară-Cazacenco, Vera Citulenco, Lilia Ceban, Ana Dimpu, Pelaghia Cazacenco, Lidia Ţăranu, Aurelia Cotoman. Una dintre cele mai evidente dovezi de înalta apreciere a activităţii cadrelor didactice din localitate o constituie faptul că în luna ianuarie 1978 trei profesoare au fost decorate cu distincţii de stat: Elena Negară cu insigna „Eminent al Învăţământului” şi medalia „Veteran al Muncii”, de asemenea de insigna „Eminent al Învăţământului” s-au învrednicit Lidia Ţăranu – profesoară de fizică şi Vera Citulenco – profesoară de limba română.

Situația învățământului în perioada independenței de stat

Schimbările survenite după colapsul URSS s-au răsfrânt concomitent asupra întregii societăți moldovenești. Colectivul pedagogic s-a conformat noilor cerințe înaintate în fața acestora, au fost receptivi și şi-au exprimat prompt opiniile chiar şi în cele mai dificile momente. La începutul lunii aprilie 1992, în toiul războiului ruse-moldovenesc din zona râului Nistru, directorul şcolii Grigore Ojog a convocat şedinţa colectivului pedagogic la care s-a discutat atitudinea vice-preşedintelui RSFSR Al. Ruţkoi referitoare la R. Moldova. Amintim, că la 5 aprilie vice-preşedintele Federaţiei Ruse a cerut independenţa regiunii transnistrene a R. Moldova. Pentru a fi mai elocvenţi, propunem spre atenţia cititorului procesul-verbal al şedinţei respective:

Proces-verbal

al adunării colectivului din 6 aprilie 1992

Prezenţi 25 membri.

S-a discutat atitudinea vice-preşedintelui RSFSR referitoare la R. Moldova. La şedinţă au luat cuvânt: Grigore Ojog, Lidia Ţăranu, Dionis Citulenco, Nicolae Negară – toţi au condamnat politica expansionistă a Federaţiei Ruse promovată asupra tânărului stat R. Moldova. Spre sfârşitul adunării s-a decis de a expedia preşedintelui rus Boris Elţin o telegramă cu următorul conţinut:

„Moscova. Kremlin. Congresului VI al deputaţilor din RSFSR. Preşedintelui B. Elţin.

Ne declarăm protestul faţă de acţiunile vice-preşedintelui RSFSR Al. Ruţkoi de susţinere a regimului separatist din stânga Nistrului.

Colectivul pedagogic al Şcolii Medii din satul Cimişeni, raionul Criuleni”.

Şi la etapa ulterioară colectivul pedagogic din Cimişeni a fost în pas cu timpul, fiind receptivi la schimbările din societate. Astfel, conform Ordinului nr. 114 din 2 august 2004 Şcoala Medie de Cultură Generală din localitate a fost reorganizată în Liceu Teoretic începând cu 1 septembrie acelaşi an. Prima directoare al Liceului a fost Lidia Țăranu.

În anul 2009 Consiliul Raional Criuleni directoarei Liceiului Teoretic Cimișeni Lidia Țăranu i-a oferit titlul de Omul anului 2009 în raionul Criuleni. Având în vedere performanțele obținute în anul 2009 în domeniul de activitate profesat, utilitatea publică, aportul personal în formarea imaginii raionului la scară națională și internațională printr-o Dispoziție specială a Consiliului Raional Criuleni Lidia Țăranu, directoarea Liceului Teoretic Cimișeni pentru managementul de durată a instituției educaționale, câștigarea și implimentarea multiplelor proiecte în colaborare cu asociațiile părinților, administrația publică locală, elevii și peedagogii i-au decernat titlul de Omul anului în raionul Criuleni[25].

În scurt timp graţie abnegaţiei şi perseverenţei cadrelor didactice s-au realizat transformări cantitative şi calitative în ceea ce priveşte organizarea procesului instructiv-educativ. Au fost create mai multe catedre de profil care asigură o eficienţă a studiilor, ridicându-le calitatea; a fost diversificată activitatea elevilor în afara orelor de curs, inclusiv, prin antrenarea la scrierea diferitor proiecte, precum, şi participarea la competiţii sportive atât la nivel local cât şi republican.

În anul 2010, în cadrul Liceului Teoretic activau cinci catedre: Limbă şi comunicare, Ştiinţe exacte, Ştiinţe despre natură, Arte frumoase şi Clasele primare[26].

Catedra „Limbă şi comunicare”

Nr. d./o.	Numele, prenumele	Calificarea, gradul didactic
	Liliana Scutelnic	profesoară de limbă şi literatură română, grad didactic II, şeful catedrei
	Natalia Cristea	profesoară de limbă şi literatură română, grad didactic I
	Maria Cazacenco	profesoară de limbă şi literatură română, grad didactic II
	Ana Beţ	profesoară de limbă şi literatură română
	Victoria Rabei	profesoară de limbă şi literatură română
	Valentina Pisarenco	profesoară de limbă rusă, grad didactic II
	Valentina Corcodel	profesoară de limbă rusă şi limbă franceză, grad didactic II
	Natalia Cotoman	profesoară de limbă engleză, grad didactic II
	Ludmila Lipovan	profesoară de limbă engleză
	Raisa Gore	profesoară de limbă franceză
	Alexandra Baractari	profesoară de limbă rusă, grad didactic II

Catedra „Ştiinţe Exacte”

Nr. d./o.	Numele, prenumele	Calificarea, gradul didactic
	Mariana Ursu	profesoară de informatică şi matematică, grad didactic II, şeful catedrei
	Veronica Burlacu	profesoară de matematică, grad didactic II
	Vera Cazac	profesoară de matematică, grad didactic II
	Eugenia Sturza	profesoară de matematică, grad didactic II

Catedra „Ştiinţe despre natură”

Nr. d./o.	Numele, prenumele	Calificarea, gradul didactic
	Viorica Poseleţchi	profesoară de chimie, grad didactic I, şeful catedrei
	Lidia Ţăranu	profesoară de fizică, grad didactic I
	Maria Cucinschi	profesoară de geografie, grad didactic II
	Elena Cazac	profesoară de fizică, grad didactic II
	Valentina Cazac	profesoară de biologie, grad didatic II
	Nelea Dicusar	profesoară de istorie, grad didactic II
	Angela Cazac	profesoară de istorie

Catedra „Arte frumoase”

Nr. d./o.	Numele, prenumele	Calificarea, gradul didactic
	Alexandra Baractari	profesoară de educaţie plastică, grad didactic II, şeful catedrei
	Maria Rabei	profesoară de educaţie fizică, grad didactic II
	Valentina Tiholaz	profesoară de educaţie fizică
	Axenia Toma	profesoară de educaţie tehnologică, grad didactic II
	Angela Cazac	profesoară de educaţie tehnologică
	Iulia Cazacu	profesoară de educaţie muzicală, grad didactic II

Catedra „Clase primare”

Nr. d./o.	Numele, prenumele	Calificarea, gradul didactic
	Lilia Cotoman	grad didactic II, şeful catedrei
	Elena Pisarenco	grad didactic II
	Axenia Gaidău	grad didactic II
	Stela Golovei	grad didactic II
	Maria Burlea	grad didactic II
	Aurelia Cotoman	instruire la domiciliu

Tendinţa permanentă de ridicare a profesionalismului şi modernizare a artei pedagogice sunt doar unele din caracteristicile colectivului pedagogic al Liceului Teoretic din Cimişeni. Rezultatele performante pe care le obţin la Concursul „Pedagogul Anului” constituie o dovadă în acest sens:

Anul de studii 2006 – 2007

· Larisa Dobrogeanu, profesoară de biologie, se plasează pe locul I la etapa raională, participantă la cea republicană.

Anul de studii 2007 – 2008

· Mariana Ursu, profesoară de informatică, se învredniceşte de Diploma „Debut excelent în pedagogie”;

· Alexandra Baractari, profesoară de educaţia plastică, obţine Diploma „Inteligenţă profesională de excepţie”;

· Viorica Poseleţchi, profesoară de chimie, se plasează pe locul II la etapa raională.

Anul de studii 2008 – 2009

Natalia Cristea, profesoară de limbă şi literatură română, obţine locul II la etapa raională;

Anul de studii 2009-2010

Liliana Scutelnic, profesoară de limbă şi literatură română, se învredniceşte de Diplomă „Competenţe profesionale de excepţie”.

Un argument în plus în ceea ce priveşte profesionalismul profesorilor îl constituie participarea şi rezultatele obţinute de elevi la Olimpiadele raionale şi republicane. Propunem mai jos doar unele din aceste performanţe:

Elevii premiaţi la olimpiadele şcolare, faza raională şi republicană

Anul de studii 2003 – 2004

Nr. d./o	Numele, prenumele elevului	Clasa	Disciplina	Olimpiada raională	Olimpiada republicană	Profesor coordonator
1	Irina Calcenco	9	biologie	1	Participant	L.Dobrogeanu
2	Ion Rabei	11	biologie	1	Participant	L.Dobrogeanu
3	Ana Tomac	11	limbă engleză	3		O. Postu
4	Lilia Punga	11	istorie	3		N. Dicusar
5	Lilia Nacu	9	geografie	3		M. Cucinschi
6	Natalia Ţaran	10	limbă rusă	3		L. Gliga

Anul de studii 2004 – 2005

Nr. d./o	Numele, prenumele elevului	Clasa	Disciplina	Olimpiada raională	Olimpiada republicană	Profesor coordonator
1	Zinaida Cotoman	9	biologie	1	3	L.Dobrogeanu
2	Irina Calcenco	10	biologie	1	participant	L.Dobrogeanu
3	Cristina Moisei	10	biologie	2		L.Dobrogeanu
4	Natalia Ţaran	11	limbă rusă	2		L.Gliga
5	Cristina Rabei	10-u	limbă română	3		M.Cazacenco
6	Ana Beţco	10-u	limbă engleză	3		O. Postu
7	Angela Tomac	8	biologie	mentiune		V-na Cazac
8	Alexandru Zlotea	9	limbă rusă	2		V-na Corcodel

Anul de studii 2005 – 2006

Nr. d./o	Numele, prenumele elevului	Clasa	Disciplina	Olimpiada raională	Olimpiada republicană	Profesor coordonator
1	Elena Punga	10-r	biologie	1	participant	L.Dobrogeanu
2	Irina Calcenco	11-r	biologie	1	m	L.Dobrogeanu
3	Angela Tomac	9	chimie	1	participant	V. Poseleţchi
4	Igor Jigan	9	informatică	2		M. Ursu
5	Veronica Cotoman	9	geografie	2		M. Cucinschi
6	Ana Beţco	11	limbă engleză	3		O. Postu
7	Lilia Nacu	11	geografie	3		M. Cucinschi
8	Ghenadie Ţurcan	9	fizică	3		E. Cazac

Anul de studii 2006 – 2007

Nr. d./o	Numele, prenumele elevului	Clasa	Disciplina	Olimpiada raională	Olimpiada republicană	Profesor coordonator
1	Ana Roşu	10-r	matematică	1	participant	V. Cazac
2	Elena Punga	11-r	biologie	1	participant	L.Dobrogeanu
3	Irina Calcenco	12-r	biologie	1	3	L.Dobrogeanu
4	Daniela Cristea	9	limbă română	2		N. Cristea
5	Maria Perciuleac	9	geografie	2		M. Cucinschi
6	Cătălina Poseleţchi	8	chimie	2		V. Poseleţchi
7	Cristina Cazacu	7	matematică	3		E. Sturza
8	Gheorghe Pisarenco	9	informatică	3		M. Ursu
9	Igor Jigan	10-r	informatică	2		M. Ursu
10	Tatiana Platon	11-r	limbă engleză	3		N. Cotoman

Anul de studii 2007 – 2008

Nr. d./o	Numele, prenumele elevului	Clasa	Disciplina	Olimpiada raională	Olimpiada republicană	Profesor coordonator
1	Elena Punga	12-r	biologie	1	participant	L.Dobrogeanu
2	Igor Jigan	11-r	informatică	1	participant	M.Ursu
3	Ghenadie Ţurcan	9	limbă română	2		M.Cazacenco
4	Iuliana Solonaru	9	informatică	2		M.Ursu
5	Dina Smoleac	9	biologie	2		L.Dobrogeanu
6	Luminiţa Scutelnic	9	geografie	3		M.Cucinschi
7	Felicia Tiholaz	9	limbă engleză	m		N.Cotoman
8	Daniela Cristea	10-r	limbă engleză	m		N.Cotoman
9	Paulina Punga	11-r	limbă engleză	m		N.Cotoman
10	Gheorghe Pisarenco	10-r	informatică	m		M.Ursu
11	Aliona Vataman	9	fizică	m		E.Cazac
12	Cătălina Poseleţchi	9	chimie	m		V.Poseleţchi
13	Victoria Pungă	12-r	chimie	m		V.Poseleţchi

Anul de studii 2008 – 2009

Nr. d./o	Numele, prenumele elevului	Clasa	Disciplina	Olimpiada raională	Olimpiada republicană	Profesor coordonator
1	Tatiana Dicusar	10	geografie	2		M.Cucinschi
2	Maria Perciuleac	11	geografie	2		M.Cucinschi
3	Silvia Nacu	9	limbă engleză	3		V-na Verdeş
4	Daniela Cristea	11	limbă engleză	3		N. Cotoman
5	Dina Smoleac	10	biologie	3		V-na Cazac
6	Mihaela Rabei	11	limbă română	m		V.Marişceac
7	Cătălina Poseleţchi	10	limbă engleză	m		N. Cotoman
8	Cristina Cazac	9	geografie	m		M.Cucinschi
9	Cristina Coreţchi	12	biologie	m		V-na Cazac
10	Veronica Cotoman	12	chimie	3		V.Poseleţchi
11	Tatiana Saratean	10	matematică	m		V. Burlac
12	Ana Punga	11	matematică	m		V. Burlac
13	Igor Jigan	12	informatică	3		M. Ursu
14	Gheorghe Pisarenco	11	informatică	3		M. Ursu

Anul de studii 2009 – 2010

Nr. d./o	Numele, prenumele elevului	Clasa	Disciplina	Olimpiada raională	Olimpiada republicană	Profesor coordonator
1	Nicoleta Dicusar	9	chimie	1	2	V.Poseleţchi
2	Tatiana Dicusar	11	geografie	1	participant	M.Cucinschi
3	Daniela Dicusar	7	fizică	2		E. Cazac
4	Daniela Cristea	12	limbă engleză	2		N. Cotoman
5	Gheorghe Pisarenco	12	informatică	2		M. Ursu
6	Maria Dicusar	9	limbă română	3		V.Marişceac
7	Irina Cazac	12	limbă română	3		V.Marişceac
8	Gheorghe Ţaran	9	limbă engleză	3		N.Cotoman
9	Ilinca Gamarţ	8	fizică	m		L. Ţăranu
10	Marieta Marişceac	10	limbă engleză	m		N.Cotoman
11	Ana Punga	12	matematică	m		V. Burlac

Încadrarea elevilor la scrierea proiectelor constituie o dovadă elocventă de conlucrare dintre cadrele didactice şi discipoli. Profesoara Natalia Cristea a câştigat proiectul finanţat Fundaţia Soros Moldova „Implicarea copiilor orfani în dezvoltarea societăţii” cu 50 de elevi din Liceu: 25 – orfani sociali şi 25 – din familii cu părinţii lângă ei.

Pe parcursul anului de studii 2009-1010 fost realizat Proiectul de parteneriat educaţional internaţional Împreună pe drumuri de istorie. Proiectul a demarat între Colegiul Naţional „Al. I. Cuza”, Focşani-Vrancea, Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, Colegiul Sfântul-Gheorghe, Covasna şi Liceul teoretic Cimişeni, Republica Moldova.

Esenţa proiectului consta în organizarea întâlnirilor între grupe de elevi de la liceele partenere şi între cadrele didactice în cadrul parteneriatului, cu scopul implicării active a elevilor în activităţi individuale şi în echipă, stimularea competitivităţii acestora şi întărirea sentimentului de colaborare interactivă în descoperirea şi promovarea realităţilor istorice, culturale zonale şi naţionale.

Proiecte realizate pentru îmbunătăţirea mediului de lucru în cabinetul de informatică:

În anul 2009 – proiectul „UPS şi covoraşe pentru mouse-uri”

Şef de proiect – Mariana Ursu

În parteneriat cu ACCP (agenţia de creare şi câştigare a proiectelor)

Finanţat – Direcţia Generală Învăţământ Criuleni, elevii liceului.

Anul 2008 – proiectul „Antivirus”

Coordonator de proiect – Gheorghe Pisarenco

Fimanţat – primăria (APL), Ministerul Educaţiei, resursele liceului.

Anul 2007 – „Mouse” s-au procurat trei mouse-uri

Coordonator – Gheorghe Pisarenco

Finanţat – Primarul Ghenadie Rabei.

Paralel cu procesul de sudii o atenţie sporită se acordă participării elevilor la manifestaţiile culturale organizate la nivel raional şi republican.

În primăvara anului 2003 Liceul Teoretic a participat la „Concursul raional al cântecului pascal”, unde a obţinut locul I. După care Liceul a prezentat raionul la concursul judeţean. Coordonator: Alexandra Baractari.

În anul 2008 Liceul a participat la concursul „Lumea în viziunea copiilor” la care Marian Sârbu s-a învrednicit de Diploma de gradul I pentru compoziţia „Lucrul cu pănuşa”, coordonator învăţătoarea Angela Cazac.

La Concursul „Prevenirea şi stingerea incendiilor în viziunea copiilor” organizat în 2010 Diploma de gradul I i-a fost acordată lui Cristi Poseleţchi şi Maria Moldovan. Coordonator: Alexandra Baractari.

Membrii cercului de dans „Ciobăneii” au participat la mai multe ediţii ale festivalului raional unde s-au învrednicit de premii. În anul şcolar 2008-2009 a participat la festivalul republican ediţia a III-a, unde s-a plasat pe locul I. Coordonator: Maria Scutelnic.

Concursul raional „La izvoarele înţelepciunii”

Anul şcolar	Participanţi	Premii şi menţiuni la nivel de raion	Premii şi menţiuni la nivel de republică
1998 - 1999	Ursu Mariana	2
2002 - 2003	Marişceac Ludmila	3
2003 - 2004	Cazac Mariana	2
2004 - 2005	Solonaru Iuliana Cristea David	m m
2005 - 2006	Cristea Daniela	1	m
2006 - 2007	Cristea Daniela Zlotea Alexandru	2 3
2007 - 2008	Zlotea Alexandru Cristea Daniela	1 2	m
2008 - 2009	Cazac Irina Solonaru Iuliana	3 m
2009 - 2010	Popescu Nicoleta	m

Succese remarcabile au obţinut liceenii în domeniul sportului. În anul 2010 şapte sportivi au fost incluşi în lotul naţional al Republicii, doi - în lotul naţional olimpic. Astfel,

· Cristina Scutelnic – a obţinut medalia de aur la Campionatul Ţărilor Balcanice, România, 2008;

· Cezara Mihailov – locul III, medalia de bronz la acelaşi campionat.

Un an mai târziu Cristina Scutelnic – este decorată cu medalia de aur la Olimpiada tricolorului din Italia (Regio - Emilio).

Aceste performanţe au fost atinse graţie muncii depuse de antrenorul cimişenean Alexandru Scutelnic (n. 25 septembrie 1974), care din anul 2002 lucrează antrenor de Taekwondo în Liceul Teoretic Cimişeni.

Scutelnic Alexandru este multiplu campion al Republicii Moldova, maestru în sport, mai mulți ani deținător al centurii neagre.

Cu toate aceste performanţe colectivul Liceului Teoretic Cimişeni nu este ocolit de dificultăţile şi problemele cu care se confruntă societatea din Republica Moldova care traversează o perioadă de tranziţie interminabilă.

Din momentul crării instituţiei de învăţământ din localitate de buna gestionare a activităţii acesteea s-au îngrijit mai mulţi directori, inclusiv: Alexei Văleanu, Dumitru Dănilă, Constantin Smărăndoiu, A. Guzun, Afanasie Dimitriev, Teodor Bejan, Vladimir Turculeț, Nicolai Zingan, Nicolae Negară, Ana Avetian, Valentin Gherlac, Dionisie Citulenco, Grigore Ojog, Lidia Ţăranu. Actualente funcția de director o deține Valentina Pisarenco.

Pe parcursul desfăşurării activităţii au fost încadrați în activitatea managerială mai mulţi directori adjuncţi responsabili de buna desfăşurare a procesului instructiv: Vladimir Turculeț, Alexandru Bâlici, Dionisie Citulenco, Valentin Gherlac, Lidia Ţăranu, Valentina Pisarenco, Natalia Cristea ş.a.

În ceea ce priveşte directorii adjuncţi responsabili de problemele educative, apoi aceştea au fost: Grigore Ojog, Raisa Rusu, Zinaida Rabei, Ana Dimpu, Lidia Ţăranu, Larisa Dobrogeanu, Natalia Cristea ș.a.

O experienţă bogată de lucru cu copiii o are bibliotecare liceului Alexandra Baractari.

La moment psiholog şcolar este Maria Scutelnic, asistentă medicală Natalia Magurean, director adjunct responsabilă de activitățile gospodărești Maria Corcodel.

La asigutarea unui învățământ de calitate a contribuit și funcționarea magazinuluii de cărți Luminița care asigura profesorii și elevii cu rechizite școlare, cărți și alte necesități școlare. În fruntea acestei instutuții comerciale a fost Zinaida Gaidău.

Învăţământul preşcolar. Din primele momente ale creării gosposăriei colective a fost pusă problema deschiderii unei grădiniţe pentru copiii colhoznicilor. Iniţial grădiniţa a funcţionat într-o casă particulară, având-o în frunte pe Elena Ticolaz.

Ceva mai târziu, în anul 1967 a fost dată în exploatare o clădire nouă cu o capacitate de 50 de locuri, special predestinată a fi grădiniţa gospodăriei. Între timp clădirea a devenit neîncăpătoare, în unii ani numărul micuţilor ajungând până la 80. Fapt care a determinat ca în unele cazuri într-un pat să doarmă câte doi copii.

Pe parcursul întregii perioade de activitatre a instituţiei în fruntea grădiniţei au fost numite: Maria Pungă, Viorica Beţ, Ala Cotoman, Varvara Bumbu şi Vera Dicusar. Printre educatoare s-au remarcat: Elena Golovei, Ana Sturza, Tamara Raitabuc şi Ana Albu.

Salariul mediu al unei angajate a constituit 80 rub.

Din cauza nerentabilitpăţii gospodăriei colective şi a incapacităţii acesteia de a întreţine grădinița, în 1995 această instituţie şi-a încetat activitatea.

Paralel cu grădiniţa aprovizionată de colhoz, în sat a mai funcţionat o grădiniţă ce aparţinea complexului pentru creşterea porcilor. Iniţial grădiniţa a funcţionat într-un apartament la orăşel, iar pe parcursul anilor 1986 s-a transferat în blocul nou. Luând ca criteriul asigurarea bezei tehnico-materiale grădiniţa „Ghiocel” – aftfel a fost numită – se plasa pe locul doi în RSSM. Grădiniţa dispunea de bazin, duş, sală de sport, sala poveştilor etc.

La grădiniţă activau şase grupe a câte 25 de copii.

Pe parcurs funcţia de director a fost deţinută de: Maria Carauş, Valentina Severiuhina (vorbitoare de limbă rusă), Alexandra Baractari, Vera Dicisar, iar actualmente de Maria Nacu. În calitate de educatoare s-au remarcat: Eugenia Puşcaş, Lidia Beţco, Maria Petco, Alexandra Cristea, Claudia Rabei, Ala Cotoman ş.a.

O dată cu falimentarea complexului a fost închisă. În anul 2004 se redeschide.

La moment activează patru grupe în care sunt educaţi 120 de copii[27].

În scopul realizării unui control sistematic, inclusiv în perioada vacanţelor asupra elevilor şcolii, pentru a se asigura că generaţia în creştere nu deviază de la rigorile Partidului Comunist şi pentru a le asigura copiilor unele condiţii de petrecere a timpului liber, în anii 80 au fost construite tabere de odihnă în majoritatea localităţilor săteşti din Republica Moldova. Astfel, în lunile de vară se organiza şi odihna elevilor din localitatea Cimişeni. Elevii se odihneau în două schimburi a câte 240 copii fiecare.

Tabăra de odihnă din Cimişeni a fost construită pe parcursul anilor 1975-1976 şi a fost denumită „Lastocika” („Rândunica”). Elevii ce se odihneau erau împărţiţi în detaşamente de pioneri şi pe lângă odihna propriu-zisă se continua promovarea valorilor comuniste.

În toată perioada de odihnă a elevilor erau angajaţi în jur de 30 de persoane: învăţători, soră medicală, bucătari, şoferi, lucrători tehnici ş.a.

Copiii erau asiguraţi cu condiţii decente şi hrană suficientă şi calorică.

Anul 1992 a fost ultimul an în care copiii satului s-au odihnit în tabără.

Tabelul

învăţătorilor şi a disciplinelor predate în anul de studii 1957-1958

Nr. d/o	Numele, prenumele	Disciplina	Numărul de ore/săptămână
1	Guzun A.	Geografia Limba franceză	4 ore 6 ore
2	Cernâşov Gh.	Limba rusă Limba franceză	16 ore 2 ore
3	Ţaran V.	Matematica Fizica	17 ore 1 oră
4	Plaţânda T.	Istoria Matematica Arta plastică	6 ore 6 ore 2 ore
5	Dimitriev A.	Limba română	12 ore
6	Bâlici A.	Biologia Munca Geografia	17 ore
7	Craveţ M.	Educaţia fizică Învăţătoare, clasa a II-a „B”	6 ore
8	Ţâmbalist I.	Instructoare superioară de pioneri Muzica	2 ore
9	Tighinean E.	Învăţătoare, clasa a III-a „B”
10	Negară E.	Învăţătoare, clasa a III-a „A”
11	Malai C.	Învăţătoare, clasa a II-a „A”
12	Dimitrieva A.	Învăţătoare, clasa a IV-a „A”
13	Ojog Gr.	Învăţătorul clasa I-a „A”
14	Cernei N.	Învăţătoare, clasa I-a „B”
15	Guzun V.	Conducătoarea cercului de broderie

Tabelul

învăţătorilor şi a disciplinelor predate în anul de studii 1960-1961

Nr. d/o	Numele, prenumele	Disciplina	Numărul de ore/săptămână
1.	Dimitriev A.	Limba română[28]	10 ore
2.	Negară N.	Matematica	14 ore
3.	Bâlici A.	Biologia Chimia	32 ore
4.	Malai C.	Învăţătoare, clasa I-a „A”
5.	Tăbârţă E.	Învăţătoare, clasa a II-a „A” Arta plastică	5 ore
6.	Gherdea Z.	Învăţătoare, clasa a II-a „B”
7.	Tighinean E.	Învăţătoare, clasa a I-a „B” Muzica	5 ore
8.	Dimitrieva A.	Învăţătoare, clasa a III-a „A”	27 ore
9.	Sprânceană T.	Învăţătoare, clasa a II-a „C” Geografia	27 ore 6 ore
10.	Negară E.	Învăţătoare, clasa a III-a „B”	27 ore
11.	Livinskaia I.	Învăţătoarea clasei a IV-a „A”	34 ore
12.	Perju F.	Învăţătoare, clasa a IV-a „B”	34 ore
13.	Nacu E.	Instructoare superioară de pioneri
14.	Ojog Gr.	Fizica Aritmetica	30 ore
15.	Tăbârţă V.	Limba română Limba franceză Limba rusă	31 ore
16.	Citulenco D.	Matematica	24 ore
17.	Citulenco V.	Limba română Limba franceză Limba rusă	34 ore

Tabelul

învăţătorilor şi a disciplinelor predate în anul de studii 1981-1982

Nr. d/o	Numele, prenumele	Disciplina	Numărul de ore/săptămână
1.	Ojog Gr., director	Geografia Arta plastică Istoria	4 ore 6 ore 4 ore
2.	Citulenco D., director adjunct	Matematica	12 ore
3.	Negară N.	Matematica Pregătirea militară	9 ore 7 ore
4.	Citulenco V.	Limba română[29]	20 ore
5.	Citulenco A.	Limba română	18,5 ore
6.	Cazacenco M.	Limba română	19,5 ore
7.	Scutelnic T.	Limba rusă	20 ore
8.	Bogaciuc G.	Limba rusă	19 ore
9.	Gliga L.	Limba rusă	20 ore
10.	Cazac V.	Matematica	18 ore
11.	Dimpul T.	Matematica	18 ore
12.	Dimpul A.	Matematica	18 ore
13.	Cazacenco N.	Istoria	18 ore
14.	Corcodel A.	Istoria	20 ore
15.	Cucinscaia M.	Geografia	18 ore
16.	Gori L.	Fizica	23 ore
17.	Cazacenco P.	Chimia	17 ore
18.	Ceban L.	Limba modernă (engleză)	19 ore
19.	Rabei Z.	Limba modernă (engleză)	20 ore
20.	Chetruşca M.	Cultura fizică	20 ore
21.	Corcodel V.	Cultura fizică	6 ore
22.	Scutelnic M.	Educaţia tehnologică	22 ore
23.	Cociuc S.	Educaţia muzicală	8 ore
24.	Ganenco V.	Educatoare, clasa a II-a „B”
25.	Vieru G.	Educatoare, clasa a II-a „A”
26.	Temciuc L.	Educatoare, clasele a III-a
27.	Corcodel V.	Educatoare, clasele a IV-a
28.	Dicusar M.	Educatoare, clasele I-ia
29.	Corcodel A.	Bibliotecar-şef

+ anexa 2 + anexe

[1] ANRM, F. 927, Inv. 1, dos. 3, f. 81.

[2] F. 339, Inv. 1, dos. 11652, f. 51.

[3] ANRM, F. 927, Inv. 1, dos. 3, f. 80.

[4] Ibidem, f. 1-1 verso.

[5] Ibidem, f. 5-5 verso.

[6] Ibidem, f. 71 verso.

[7] Ibidem, f. 75 verso.

[8] Ibidem, f. 49.

[9] Ibidem, f. 51.

[10] Ibidem, f. 12.

[11] Stânjen – unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă şi regiune, de la 1,96 m la 2,23 m.

[12] Ibidem, f. 49 verso.

[13] Localităţile Republicii Moldova: Itinerar documentar-publicistic, Chişinău, Universul, Vol. IV, 2002, p. 30.

[14] Mai detaliat vezi: Mariana S. Țăranu Politica sovietică de lichidare a intelectualității basarabene. Studiu de caz: Mihai Curicheru, sursa: http://intersectii.eu/politica-sovietic-de-lichidare-intelectualitii-basarabene-studiu-de-caz-mihai-curicheru-2/, preluat pe data de 8 decembrie 2013.

[15] ANRM, F. 339, Inv. 11633, f. 4 verso.

[16] Ibidem, dos. 11645, ff. 61-61 verso.

[17] Ibidem, dos. 2819, f. 173.

[18] Ibidem, dos. 6220, f. F. 74.

[19] Ibidem, dos. 6293, f. 703 verso.

[20] Ibidem, dos. 11645, f. 56.

[21] Ibidem, f. 25.

[22] AOSP RM, F. 33, Inv.1, dos. 3, f.11.

[23][23] Ibidem, f. 22 verso.

[24] AOSP RM, F. 69, Inv. 93, dos. 16, f. 91.

[25] Est-Curier, 2013, 26 iunie.

[26] Aici și în continuare informație reflectă situația din anul 2010.

[27] Informația este valabilă pentru anul 2010.

[28] În perioada regimului totalitar sovietic limba română a fost redenumită în limba moldovenească.

Elena Ticolaz, prima şefă a grădiniţei de copii din Cimişeni în 1963.

Colectivul de pedagogi ai şcolii medii din Cimişeni la o nuntă.

Grigore Ojog, directorul şcolii medii Cimişeni, 1980-2000.

Lidia Țăranu, directorul Liceului Teoretic, 2000-2012.

"Poți ieși din sat, dar satul nu va ieși din tine"

duminică, 31 ianuarie 2016

Acasa

[14] Mai detaliat vezi: Mariana S. Țăranu Politica sovietică de lichidare a intelectualității basarabene. Studiu de caz: Mihai Curicheru, sursa: http://intersectii.eu/politica-sovietic-de-lichidare-intelectualitii-basarabene-studiu-de-caz-mihai-curicheru-2/, preluat pe data de 8 decembrie 2013.